Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2005
44
brusc bonomia emanat` de ochii migdala]i [i de pome]ii rotunzi. Am f`cut o
pauz`, mai mult s` inspir puternic [i s` realizez c`, totu[i, eu sunt cel care discut`
cu maestrul Linu Landra… c` acest moment se petrece în realitate…
Fiindc` sunt doar dou`, f`r` îndoial` c` mi le amintesc. La primul am
ascultat Simfonia desp`r]irii de Haydn, îns` la început au fost câteva sonate.
Al doilea a fost un regal Mozart… mai întâi Mica serenad` pentru orchestr`
de coarde, apoi…
M-a întrerupt s` m` felicite. Elevele au terminat partitura, tat`l lor le-a
îndemnat s` fac` o pauz`, iar pe mine m-a îndemnat s`-i fac o vizit` cât
de curând. ßi-a retras bustul mic din cadrul uria[ei ferestre, pentru a prelua
atribu]iile de profesor al propriilor sale fete.
Am fost punctual la întâlnire, îns` am intrat iute în foaier s` depunem
pardesiele la garderob`, apoi soneria ne-a aten]ionat c` spectacolul va începe
curând. Cortina s-a ridicat [i din semiîntunericul de pe scen` a zvâcnit
splendida feerie shakespearian`. Vis [i realitate… realitate [i vis… Zeit`]i
antice, personaje din folclorul englez, metamorfoze petrecute în splendida
natur`… cu fine]e, cu gra]ie pentru protejarea atât de sucitului sentiment
numit Iubire.
Amândoi am ie[it din sal` buimaci [i numai razele solare ne-au readus la
realitate. Am comentat jocul actorilor, apoi ingenioasele costume, fermec`toarea
scenografie, pl`cuta [i elocventa muzic`. Când am privit înc` o dat`
peste textul din program, am v`zut numele maestrului.
– Tu ai auzit de Linu Landra? am întrebat-o precipitat.
– Ba bine c` nu! – a r`spuns Apolla oarecum ofensat`. Am v`zut înaintea
ta c` el a compus muzica spectacolului [i tot el a imprimat-o pe band`, dar
de la pupitru, în calitate de dirijor.
N-am luat în seam` tonul burzuluit [i i-am adus la cuno[tin]` cu cea mai
evident` indiferen]` c` îl cunosc personal [i c` locuiesc la el. Apolla a r`mas
locului, m-am oprit [i eu, apoi cu for]a unui singur bra] m-a întors cu fa]a spre
ea, privindu-m` cu ochii m`ri]i, îns` privirea îi era luminoas`. Am precizat c`,
de fapt, locuiesc nu chiar în vastele lui apartamente, ci la mansard`. Casa
este o cl`dire grandioas` [i frumoas`, proprietatea soacrei lui, de fapt.
– E[ti un egoist! m-a mustrat [i m-a scuturat vârtos cu ambele mâini, dup`
ce a cuprins umerii pardesiului cu palmele mici. E[ti un tâlhar egoist! continu`
s` m` dojeneasc` [i s` clatine bustul meu flexibil. Duci gagici la hogeac [i
pe mine m` neglijezi cu cea mai mare nep`sare.
M` s`rut`, îmi lovi obrazul stâng cu palma dreapt` fierbinte, în final vârî
palma aceea sub bra]ul meu stâng [i am pornit. La un moment dat am constatat
c` nu mergeam spre complexul studen]esc. N-am spus nimic, nici n-am
mic[orat pa[ii, nici ritmul lor, eram deja convins c` dore[te cu tot dinadinsul
s` vad` unde locuie[te Linu Landra [i, totodat`, sau în primul rând, unde
locuiesc eu…
Discutam pu]in, doar generalit`]i, uitaser`m complet splendida feerie…
Îmi strângea bra]ul pân` oboseau degetele ei pl`pânde, apoi sprijinea palma
ostenit` pe cap`tul superior al antebra]ului meu [i când o sim]ea odihnit`, î[i
încle[ta iute falangele sub]iri de bra]ul meu încordat.
Cuno[tea strada, a trecut o dat`, sau de dou` ori, pe lâng` aceste vile,
f`r` s` b`nuiasc` m`car c` aceea este locuin]a cunoscutului compozitor [i
cu atât mai pu]in c` la mansard` se afl` garsoniera mea.