Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

fiec`rei Biserici locale, autocefale. Care este \ns` realitatea canonic` \n Biserica
noastr`? La ce num`r se afl` eparhia (mitropolia) Tomisului \n Dipticele
Patriarhiei Rom~ne? Conform celor dou` Gramate mitropolitane (din 1990 [i
2001) – semnate de mitropolitul Munteniei [i Dobrogei – Arhiepiscopia Tomisului
este a II-a dup` Arhiepiscopia Bucure[tilor. Statutul Scaunului tomitan
este \ns` doar acela de Arhiepiscopie, [i \nc` dup` cel de la Bucure[ti, ap`rut
\n harta geografic` a vie]ii biserice[ti de-abia \n secolul al XVI-lea. Or, dup`
cum se [tie, \n primul Diptice al Bisericii neamului rom~nesc (dacorom~n)
– realizat vreodat` pe p`m~ntul rom~nesc – cel dint~i Scaun episcopal a fost
cel al Tomisului. Ierarhul Scaunului mitropolitan, tomitan, a fost \ntr-adev`r
timp de aproape zece secole (IV-XIV) a[ezat \n Dipticele ¥`rii, [i rostit la
slujbele liturgice pe primul loc.
Motiva]ia [i temeiul istoric [i canonic sunt unice [i inconfundabile, fiindc`,
doar acest Scaun arhiepiscopal [i mitropolitan, de Tomis, \[i poate \ntr-adev`r
revendica apostolicitatea [i vechimea, care urc` p~n` \n epoca Apostolului
Andrei. Doar acest Scaun episcopal a fost metropola neamului pentru aproape
zece secole ne\ntrerupte. Doar acest Scaun mitropolitan a f`cut parte din
cre[tin`tatea ecumenic` a primului mileniu, prin intermediul c`ruia Biserica
str`rom~n` a pus \n circula]ie [i propriile ei contribu]ii teologice cu caracter
ecumenic (Cassian, Dionisie, Maxen]iu etc.).
Ultimele descoperiri [i cercet`ri arheologice – coroborate cu izvoarele
narative ale vremii – confirm` cu prisosi]` aceast` realitate. Cele dou` sigilii
bizantine, de plumb, g`site la Istambul, men]ioneaz` doi mitropoli]i de Tomis,
Anicet [i Vasile, din secolele X-XI. Pe l~ng` \nt`rirea celor mai sus afirmate,
ele dovedesc cu prisosin]`, prin men]iunea expres` de „mitropolit al Tomisului”
pe care o afl`m pe cele dou` sigilii, faptul c` ierarhii tomitani cu continuat
s`-[i p`streze vechea [i canonica lor titulatur` de mitropoli]i ai Tomisului [i
dup` \nfiin]area cet`]ii bizantine cu numele de Constan]a (\n a doua jum`tate
a sec. XI), pe ruinele fostului Tomis, metropola politic` [i bisericeasc` a
geto-daco-romanilor.
M`rturia celor dou` sigilii ne adevere[te totodat` faptul c` Mitropolia Tomisului
n-a \ncetat odat` cu re\nfiin]area mitropoliei de Durostorum (Silistra), unde
a fost stabilit` capitala politic` a „themei” bizantine Paristrion (Paradunavis),
\n anul 971. De altfel, ea nu avea s` \nceteze nici dup` \nfiin]area mitropoliei
grece[ti de Vicina, \n prima jum`tate a secolului al XIII-lea, a[a dup` cum s-a
afirmat, din nefericire, p~n` \n prezent, de istoriografia rom~n`, laic` [i bisericeasc`,
ci ea a continuat s` de]in` rolul de Biseric` a neamului daco-roman,
recte, a celui rom~nesc, \n timp ce Mitropolia de la Vicina func]iona pentru
colonia greceasc` refugiat` \n cet`]ile de la gurile Dun`rii, dup` instalarea la
Constantinopol a st`p~nirii Imperiului latin de R`s`rit (1204-1261).
çn secolul al XIV-lea, prin recunoa[terea oficial` a transferului mitropolitului
de la Vicina, Iachint, \n scaunul mitropolitan al ¥`rii Rom~ne[ti (1359), care
se afla pe l~ng` Curtea domneasc` de la C~mpulung sau Curtea de Arge[,
de c`tre Patriarhia de Constantinopol, cu acordul prealabil al \mp`ratului
bizantin, Biserica nord-dun`rean` intr` \n sfera de jurisdic]ie canonic` a
Bisericii constantinopolitane [i, ipso facto, \n Commonwealth-ul politic [i
bisericesc bizantin. Drept urmare, vechiul statut de autocefalie al Bisericii
rom~ne[ti avea s` fie redus la cel de autonomie administrativ` care, totu[i,
de-a lungul secolelor (XIV-XIX) a cunoscut forme [i st`ri felurite \n con]inutul
s`u de manifestare. 1
EX PONTO NR.3, 2005
183