Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

A fost un caz de for]` major`. Pierdusem deci r~ndul. Am a[teptat p~n` s-a
terminat examinarea tuturor candida]ilor, apoi \ntr-o sear`, lu~ndu-mi inima
\n din]i, i-am dat un telefon la Cuv~ntul (unde era director). A r`spuns chiar
el. „Domnule profesor, aici e un student al dvs...” – ßi ce vrei, dom'le, ]i-a luat
casa foc, ce s-a \nt~mplat?” E drept, era cam t~rziu, pe la 9 seara. I-am explicat
c` nu m-am putut prezenta la examen \n ziua respectiv` [i l-am rugat s`-mi
fixeze o dat` pentru examinare. „Bine, vino m~ine la [ase dup` mas`”. C~nd
m-am prezentat, \n cancelaria amfiteatrului „Titu Maiorescu”, m-a \nt~mpinat
cu privirea lui ager` ce-i ]~[nea mefistofelic de sub spr~ncenele negre [i
stufoase: „Dumneata e[ti `la cu telefonul?” Am stat c~teva minute de vorb`
pe teme de Logic` – era ceva foarte vag, fiindc` nici nu avea un curs tip`rit,
nici nu ]inuse lec]ii, personal – mi-a cerut carnetul de student [i mi-a trecut
nota \n el. „De Logic` nu [tiu dac` o s` ai nevoie \n via]`, dar nota asta poate
s`-]i serveasc` la ceva”, mi-a spus la sf~r[it. N-am [tiut niciodat` dac` a
citit sau nu un articol pe care-l scrisesem despre el, cu vreun an mai \nainte,
c~nd revenise la catedr` [i-[i deschisese cursul de Logic`, dac` mi-a re]inut
numele [i dac` aceasta a contribuit la acordarea notei, pe care mi-a dat-o cu
generozitate. De-atunci, n-am mai avut nici un fel de contingen]`.
N-am fost nici la catafalcul lui – [i parc` \mi pare r`u.
çn schimb, ieri dup` mas` am fost la al doilea spectacol al Comediei
Franceze de la Teatrul Na]ional. Se juca Mizantropul, \n matineu „special”
pentru studen]i, dar \n sal` erau [i foarte mul]i profesori universitari. Domina
tineretul, sala era plin` de exuberan]`; voio[ie, farmec. Spectacolul excelent.
Am ie[it de acolo tulburat, r`v`[it. N-am b`nuit c` Mizantropul ar putea s`
m` sf~[ie at~t de mult, ca o simfonie. çl consideram pe Molière… Molière,
nu credeam c` e at~t de profund, \ntr-un domeniu unde tari s~nt Racine [i
Corneille. S~nt \ns` aici at~tea replici, reflec]ii, monologuri str`lucitoare [i
patetice, cu totul deosebite de ceea ce [tiam sau cuno[team eu din Molière.
çn urechi \mi sun` obsedant [i acum versul: „Car c'est pour mes pechés que
je vous aime ainsi…”. Parc` vorbeam eu.
Aceea[i zi,
ora 24
Azi am fost la \nmorm~ntarea lui Nae Ionescu, la Bellu.
Lume mult`, de tot felul, de la profesori universitari la
directori de ministere [i institu]ii culturale, gazetari,
studen]i, burghezi [i oameni de mahala, se \nghesuiau
ca la poman` s`-l vad` pentru ultima dat` – sau s`-l
vad` [i ei pur [i simplu, m`car mort, pe acela despre care se vorbea at~t de
mult [i era at~t de pu]in vizibil \n timpul din urm`. Slujba religioas` a \nceput
la 3 dup` mas`. çn fa]a capelei, mul]imea a[tepta scoaterea sicriului [i porni-
rea spre groap`. Era un soare de prim`var` rece, r`sp~ndind o lumin` vie,
\ntregind parc` ceremonialul acesta ce ie[ea din comun. Poli]ia [i jandarmii
erau la datorie, f`r` nici un fel de discre]ie.
Pe la ora 4, purtat pe umeri de vreo zece b`rba]i (\n frunte Mircea
Eliade) e scos din biseric`, [i, f`r` s` fie pus pe c`rucior, e dus astfel p~n`
la locul de veci. Lumea d` buzna, pe aleea \ngust`, c`lc~ndu-se pe picioare,
\mbr~ncindu-se, \mping~ndu-se ca s` ajung` fiecare c~t mai \n fa]`.
Cordoanele de poli]i[ti \ncercau s` men]in` ordinea, dar era imposibil. C~nd
a ajuns la groap`, sicriul a fost a[ezat pe margine pentru a fi sigilat. Unul din
b`ie]ii defunctului, care se pierduse de familie, \ncerca s`-[i fac` loc mai \n
EX PONTO NR.3, 2005
63