Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC
Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC
Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
eseu<br />
GIOVANNI ROTIROTI<br />
(Italia)<br />
Sinuciderea ratat` (I)<br />
Ho scritto questo libro ∂Al culmine della disperazione∑ nel 1933, all’età<br />
di ventidue anni, in una città che amavo, Sibiu, in Transilvania. Avevo<br />
finito gli studi, e per ingannare i miei genitori, ma anche per ingannare<br />
me stesso, feci finta di lavorare a una tesi. Devo confessare che il gergo<br />
filosofico lusingava la mia vanità, e mi rendeva sprezzante verso chiunque<br />
usasse un linguaggio normale. A tutto questo pose termine uno sconvolgimento<br />
interiore che finì col rovinare tutti i miei progetti.<br />
Il fenomeno capitale, il disastro per eccellenza è la veglia ininterrotta,<br />
questo nulla senza tregua. Per ore e ore passeggiavo di notte<br />
nelle strade deserte, o talvolta in quelle dove bazzicavano prostitute<br />
solitarie, compagne ideali nei momenti di supremo smarrimento. L’insonnia<br />
è una vertiginosa lucidità che riuscirebbe a trasformare il paradiso<br />
stesso in luogo di tortura. Qualsiasi cosa è preferibile a questo allerta<br />
permanente, a questa criminale assenza di oblio. È durante quelle notti<br />
infernali che ho capito la futilità della filosofia. Le ore di veglia sono, in<br />
sostanza, un’interminabile ripulsa del pensiero attraverso il pensiero, è<br />
la coscienza esasperata da se stessa, una dichiarazione di guerra, un<br />
infernale ultimatum della mente a se medesima. Camminare vi impedisce<br />
di lambiccarvi con interrogativi senza risposta, mentre a letto si rimugina<br />
l’insolubile fino alla vertigine.<br />
Ecco in quale condizione di spirito ho concepito questo libro, che è<br />
stato per me una liberazione di esplosione salutare. Se non lo avessi<br />
scritto, certamente avrei messo fine alle mie notti. 1<br />
Astfel î[i amintea Emil Cioran, în 1990, geneza primei sale c`r]i, Pe<br />
culmile disper`rii, scris` în România în 1933 [i publicat` un an mai târziu.<br />
O în[el`torie urzit` fa]` de p`rin]ii s`i [i fa]` de sine însu[i, încheierea<br />
studiilor universitare, a[teptarea tulbure a împlinirii unui proiect, distan-<br />
]area de limbajul filozofic, «catastrofa» insomniei 2 , plimb`rile nocturne,<br />
dragostea cump`rat` [i dragostea refuzat`, întrebarea care apas` în<br />
a[teptarea unor r`spunsuri care întârzie, ame]eala infernal` a gândirii,<br />
angoasa, conflictul, scrierea [i sinuciderea ratat`. 3 R`sfoind volumul<br />
g`sim medita]ii substan]iale asupra sinuciderii:<br />
EX PONTO NR.3, <strong>2005</strong><br />
89