Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

ultimului s`u refugiu, unde este impresionat de \ngrijirea mormintelor celor
c`zu]i \n lupte de pu]in timp, declan[eaz` c~teva reflec]ii despre tradi]iile
noastre, definite prin ortodoxie, \n rela]ie cu etnicul. Se [tie c` \n perioada
interbelic` trei au fost orient`rile cu influen]` mai mare asupra ideologiilor
politice: modernismul (europenismul), sus]inut de Eugen Lovinescu [i ßtefan
Zeletin, care sus]inea integrarea \n valorile apusene, tradi]ionalismul, reprezentat
\n primul r~nd de Nichifor Crainic [i Lucian Blaga, av~nd ca fundament
modelele autohtone, [i teoria agrarian`, apropiat` de tradi]ionalism, [i revendicat`
de Virgil Madgearu. Dac` moderni[tii clamau necesitatea unei evolu-
]ii continui [i contau pe valorile individuale, tradi]ionali[tii vedeau specificul
na]ional ca fiind o identitate imuabil`, fix`, edificat` \nc` din timpuri arhaice,
\nchis`. Accentul c`dea pe sat [i pe izola]ionism. Totu[i Nichifor Crainic
consider` c` tradi]ia, tradi]ionalismul nu sunt mineralizate, ci mobile: „Noi nu
c`ut`m refugiul \n trecut [i n-am socotit trecutul ca un model pentru prezent
sau pentru viitor”. çnt~ietatea revine valorilor colective, civiliza]ia este v`zut`
ca „tehnica vie]ii materiale”, iar tradi]ionalismul ca „tehnica vie]ii suflete[ti a
unui neam”, cum specific` \n Puncte cardinale \n haos. Asupra acestor aspecte
el revine \n prima parte a Memoriilor, \ntr-un stil oarecum colocvial.
Esen]a r`m~ne aceea[i, tonul sufer` modific`rile cerute de noul tip de discurs.
Folclorul, de exemplu, este tradi]ie, dar se \ntreab` el retoric: „Nu ne dau
culeg`torii [i cercet`torii lui at~tea probe de noutate \n crea]ia popular`? Nu
sunt aceste probe sincretice cu spiritul vremii?” Doctrinarul G~ndirii pune
semnul egalit`]ii \ntre tradi]ionalism [i literatura publicat` \n paginile revistei:
„… tradi]ionalismul literar [i artistic, adic` ac]iunea de a ap`ra patrimoniul
nostru spiritual [i de a c`uta \n el norme sigure pentru a dezvolta mai departe
un stil na]ional \n literatur` [i art`, s-a numit cu un termen generic g~ndirism”.
Un poet nu poate s` r`m~n` indiferent la spectacolul oferit de o natur`
\n care omul \nc` n-a intervenit [i care se \ntocme[te dup` propriile ei legi.
Ferindu-se de aglomer`ri, el caut` spa]iile mai greu accesibile omului, care
s`-l ocroteasc`, s`-l fereasc` de privirile indiscrete [i scormonitoare, de
autorit`]ile comuniste. Natura lui Nichifor Crainic este natura lui Dosoftei \n
bun` m`sur`, este natura lui Sadoveanu [i a lui Galaction. Dup` p`r`sirea
Sibiului, este ad`postit, pentru scurt timp, \ntr-o m`n`stire aflat` \n mijlocul
mun]ilor. Iarna purific` totul, animalele s`lbatice coboar` dinspre codrii munto[i,
\ntr-o fr`]ie biblic`: „Urme de c`prioar`, urme de cerb, de iepure, de lup
[i de alte lighioane”. Ele par chemate de mirajul bisericii [i poetul se \ntoarce
la mitul universal al armoniei, posibil dup` cum se vede, [i \n lumea s`lb`ticiunilor,
din care, noteaz` el cu durere, \ncepe s` fac` parte: „M` refugiam
\n marele mit al poeziei, fiindc` numai noaptea coboram \n jurul bisericii”. Dar
Crainic nu se las` prizonier al priveli[tilor, el consemneaz` [i comenteaz`
scene ce par de domeniul fic]iunii, dar care apar]in unui real sumbru. Invazia
ciorilor \ntr-un lan de porumb miraculos crescut \n seceta de dup` r`zboi pare
o secven]` desprins` din P`s`rile lui Hitchock: „Au t`b`r~t stoluri negre de
ciori pe toat` valea. Sute de ciori, mii [i mii de ciori, adunate din fundul v`zduhului
fierbinte. Biciuite de foame, s-au n`pustit pe fiecare cotolon \n parte,
\l desfoiau cu ghiarele din v~rf p~n` la cotor [i ciuguleau boabele de r`m~nea
numai coceanul gol. Spectacolul era fioros”. O alt` secven]` halucinant` este
a locuitorilor unui sat unde \n sezonul ploilor nu se poate merge cu nici un
mijloc, nici m`car cu picioarele. Doar cu picioroangele „\n \nt~ia er` a biruin-
]ei asupra noroiului. Omul a pus \ntre el [i talpa piciorului picioroangele, care
\l ridic` deasupra mocirlei cu o jum`tate de metru. Tot satul acesta, copii,
EX PONTO NR.3, 2005
107