Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2005
86
Se a[ezar`.
ßi ea îi [opti la ureche:
– Arat`-mi cum se iube[te. Eu înc` nu [tiu.
El t`cea.
– Te superi? întreb` dânsa cu vocea ce-i devenise mai duioas`.
– Spune-mi, surâse ea, ce trebuie s` fac?
– Ascult`, spuse ea tremurând, te rog s` m` ier]i. Am fost nedreapt` cu
tine. Apoi, dintr-o dat` [opti:
– Te iubesc, acoperindu-i chipul cu s`rut`ri. Apleac`-te peste mine,
alint`-m`, apleac`-te ca cerul peste ]`rân`.
– Ce-i cu tine? întreb` el îngrozit [i încântat totodat`. Înfierbântat [i t`cut,
se aplec` peste ea, atingându-i buzele.
– Ah! mai exclam` dânsa deja în ne[tire.
Îns` brusc se ar`t` soarele, luminându-i picioarele de fecioar`, [i ea deschise
ochii: Artiom st`tea asupra ei mort [i rece.
1912, 1913
Traducere din limba rus` de
LEO BUTNARU (Chi[in`u)