Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2005
8
s`-l duc`, dup` lansare, pe Mario Vargas Llosa, peste programul stabilit, la
o „întrevedere” cu pre[edintele Ion Iliescu la Cotroceni. (Cum a fost perceput
Ion Iliescu de c`tre scriitor, se poate constata în articolul s`u publicat pe 22
octombrie 1995 în El País, unde urma[ul lui Ceau[escu este comparat nici
mai mult, nici mai pu]in decât cu Balaguer, cameleonicul slujitor al dictatorului
Trujillo, ajuns apoi pre[edintele „democrat” al Republicii Dominicane.)
Film`rile pe care le-am f`cut atunci pentru TVR vorbesc de la sine despre
condi]iile cu totul [i cu totul inadecvate în care a avut loc lansarea c`r]ii
lui Llosa la Bucure[ti. În inc`perea – f`r` instala]ie de sonorizare – jum`tate
din spa]iu era ocupat de camerele televiziunilor [i de num`rul impresionant
al fotoreporterilor [i jurnali[tilor din presa scris` [i audiovizual`. Dac` nu ai
reu[it s` prinzi un loc (în picioare, ca toat` lumea, de altfel) imediat în spatele
zecilor de jurnali[ti, era imposibil s` auzi ce se vorbe[te sau m`car s`-l
z`re[ti pe Llosa printre camere de filmat, aparate de fotografiat sau bra]ele
cu reportofoane \ntinse spre vorbitori. Imediat dup` discursurile rostite (Maria
Marian, Lumini]a R`u], Lauren]iu Ulici [i Llosa însu[i), s-a trecut la acordarea
de autografe. ßi a[a a început „sfâr[itul lumii”: o buluceal` de nedescris, astfel
încât în cele din urm`, Llosa a trebuit s` fie scos cu bodyguarzi din mul]imea
gata s` se pr`bu[easc` peste m`su]a dincolo de care, a[ezat pe o canapea,
Llosa încerca s` scrie dedica]iile. A fost nevoie s` fie salvat, [i el [i Patricia,
so]ia lui, lâng` care m-am aflat tot timpul, din înc`perea respectiv` [i dus la...
garderoba din hol, de lâng` intrare, pentru ca acolo, protejat de zidul desp`r-
]itor al tejghelei unde stau garderobierele, Llosa s` poat` continua – cu un
calm des`v`r[it – nobila lui îndatorire fa]` de cei care îl apreciau [i iubeau.
Imaginile surprinse de echipa mea de la TVR [i incluse \n emisiunile pe care
le-am dedicat vizitei scriitorului la Bucure[ti sunt uluitoare (a[a a fost primit
Llosa la Bucure[ti? m` întrebau mâhni]i admiratorii s`i), dar [i gr`itoare pentru
faima pe care o poate atinge un scriitor: mâini \ntinse pe deasupra capetelor,
cu cartea lui Llosa în aer, ca la cozile din timpul lui Ceau[escu la care se
d`dea ceva [i nu [tiai ce s` faci ca s` ajungi în fa]` mai repede.
În aceste condi]ii, nimeni nu a putut schimba o vorb` cu Llosa, care, în
cele din urm` a fost scos [i de acolo, tot cu bodyguarzii Cazinoului, [i izolat
\ntr-o camer` doar cu cei câ]iva care fuseser`m ale[i de soart` s`-i st`m în
preajm`, din partea editurii, a Institutului Cervantes sau a Uniunii Scriitorilor
etc. Din când în când, u[a se deschidea [i un bodyguard intra s` întrebe dac`
poate fi l`sat s` intre scriitorul x sau y care voia s`-l cunoasc` neap`rat pe
Llosa sau s` ob]in` un autograf. Îns` supu[i unui astfel de tratament, opri]i
[i interoga]i astfel la u[`, mul]i au renun]at. Operatorul meu l-a surprins
într-o secven]` pe Andrei Ple[u care nu se putuse apropia de Llosa din
cauza aglomera]iei [i comenta nemul]umit modul de organizare. Mai ales c`
avusese prilejul s`-l cunoasc` pe Llosa în timpul anului, pe care, amândoi,
[i-l petrecuser` în Germania, ca bursieri ai aceleia[i funda]ii. (Am publicat o
ampl` cronic` a vizitei lui Mario Vargas Llosa la Bucure[ti în România literar`
nr.42, 25-31 octombrie 1995).
*
Volumul Pe[tele în ap` este considerat, de asemenea, una din cele mai
bune c`r]i ale autorului. În capitole alternative, sunt descrise, pe de o parte
copil`ria [i adolescen]a autorului, pân` în 1958, când pleac` din Peru pentru