Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

ferind t`râmul oamenilor de noaptea mon[trilor. Dar îndat` ce z`gazul s-a
rupt, mon[trii îl invadeaz`.
E bine, e bine întotdeuna pentru o carte când, dincolo de ce se poate spune
din perspectiva criticii literare despre ea, aceasta ofer` teren de medita]ie,
ofer` sugestii pentru a re-gândi rela]ia omului cu istoria [i sistemele sociale [i
politice, ofer` o imago mundi nou`, o viziune în care dospesc în]elesuri. De nu
ar fi a[a, [i cartea lui Valeriu Stancu ar r`mâne o prad` u[oar` [i de moment
a criticii literare. Dar iat` c` ea, cred eu, ia avânt spre orizontul viitorului, prin
capacitatea ei de a pune probleme, prin capacitatea ei de a stârni interoga]ii,
de a da hran` spiritelor preocupate de soarta oamenilor, de condi]ia uman`,
de sensul istoriei [i umanit`]ii. Un orizont unde critica literar` e de prisos, c`ci
nu subiectele ei mai sunt în joc.
Valeriu Stancu debuteaz` în proz` abia în 1999, la maturitate, dup` ce
publicase înainte mai multe c`r]i de poezie. Pân` în 2003, când public` Crematoriul
de suflete au mai trecut câ]iva ani, cu alte volume de poeme, cu
dou` romane, Pelerinul de Cenu[` [i Conspira]ia vagabonzilor, cu un volum
de eseuri [i unul de note de c`l`torie. E de în]eles echilibrul atât de reu[it
între judecata de prozator [i intui]ia de prozator, între construc]ie [i inten]ii cu
miz`, pe de o parte [i for]` expresiv` [i timbralitate temperamental` pe de
alta, care se împletesc [i se ajut` reciproc întru durabilitate, fiecare dintre ele
având un rol vizibil. Profunzimea p`trunderii în t`râmul fic]iunii îl recomand`
pe Valeriu Stancu drept unul dintre scriitorii totali ai literaturii noastre, unul
dintre cei foarte pu]ini, deoarece nu avem prea mul]i, un Liviu Ioan Stoiciu,
un Octavian Soviany, un Radu Aldulescu (chiar dac` strict romancier), poate
un Horia Gârbea.
ION ROßIORU
R
Fic]ionalizarea discursului total al lumii
edutabilul prozator Marius Tupan e din nou prezent pe pia]a literar` cu
un roman incitant: Rhizoma (Editura Funda]ia Luceaf`rul, Bucure[ti,
2004), roman pe care exege]ii \l situeaz` \ntr-un sillage ilustru [i anume
cel al Istoriei ieroglifice a lui Dimitrie Cantemir, \n sensul c` observa]ia
asupra contemporanilor s`i e pus`, fie [i par]ial, pe seama unor specii
faunistice. Cartea se deschide cu o asemenea scen` fabulistic` prin excelen]`:
Grigore Plagamat, cunoscut cititorilor din Batalioane invizibile,
folose[te, ca material didactic \n cursul s`u intensiv de instruire a unor
prostituate de lux, un film \n care un bivol e \ncol]it de ni[te leoaice [i,
\n cele din urm`, devorat. Aceast` imagine va reveni obsedant pe parcursul
romanului [i ea va fi \ntregit` de alte scene animaliere inspirate
EX PONTO NR.3, 2005
135