Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

Gala Galaction, Vasile Radu [i Nicodim Munteanu, dup` textul Septuagintei
pentru Vechiul Testament, confruntat îns` [i cu textul ebraic. Titlurile c`r]ior
[i capitolelor din transpunerea aromâneasc` ne îndeamn` s` credem c`
acesta este modelul. Astfel, „Facerea - Întâia Carte a lui Moise” din versiunea
româneasc` devine în varianta aromâneasc` Adrarea – Prota Carti-al Moise.
Cap. 1, „Facerea lumii”, este transpus Adrarea a lumiljei, [i nu „Geneza”, ca
în versiunea Societ`]ii Biblice din Londra, iar cap. 3 „C`derea str`mo[ilor în
p`cat. Pedeapsa. F`g`duin]a lui Mesia” iese de sub mâna lui Dina Cuvata
C`derea a para-aushilor tu-am`rtii. Cazna. Tagma al Mesia, ceea ce e
un calc dup` modelul dacoromânesc [i altceva decât „Ispitirea femeii” din
versiunii Societ`]ii Biblice [.a.m.d.
Apoi, traduc`torul Dina Cuvata pare a nu se fi raportat la textele
anterioare, men]ionate mai sus, mai mari sau de mai mic` întindere, fie
pentru c`, probabil, nu le-a avut la îndemân`, fie pentru c` le-a ignorat cu
bun` [tiin]`. Dac` le-ar fi consultat, ar fi beneficiat de unele echivalen]e,
forme, variante, sugestii etc. pe care predecesorii le-au dat deja [i pe care noi
le consider`m un bun câ[tigat pentru stilul literaturii religioase în aromân`.
Astfel, textul de acum s-ar fi încadrat într-o anumit` tradi]ie a scrisului
religios în aromân`. S` lu`m, de exemplu, Cap. 20 din „A doua carte a lui
Moise” (A dauùa Carti-al Moise), intitulat „Cele zece porunci”. La Constantin
Ucuta (op. cit. supra), pentru „S` nu ai al]i Dumnezei afar` de mine!” forma
aromâneasc` este Vu se nu s-hib` al]î Dumnidzadzî, horya de mine2 care
pare mai arhaic` fa]` de S-nu-ai alts` Dumnidzadz madan Mini. Totu[i,
pentru afar` de, Dina Cuvata întrebuin]eaz` termenul madan, care nou` ne
este necunoscut, iar în Dic]ionarul3 lui Tache Papahagi nu l-am întâlnit, fa]`
de horya, folosit de Ucuta [i care este mult mai r`spândit în aromân`. S`-l fi
evitat autorul traducerii de acum doar pentru c` este de origine greceasc`?
Pentru „S` nu ucizi!”, traduc`torul propune S-nu vats`-nj!, mai potrivit` decât
Se nu fa]i funicó din Alfavitarion-ul lui Ucuta, dar Porunca a cincea „Cinste[te
pe tat`l t`u [i pe mama ta…” este transpus` în lucrarea lui Cuvata Tinjisea-lj
fen-tu shi m`-ta…, ceea ce ni se pare mai pu]in fericit` decât forma dat` de
clasicul Ucuta: Tiñisea tat`lu at`u [i muma ata…
În ceea ce prive[te Noul Testament (Náùlu Testamentu), remarc`m
faptul c` transpun`torul propune pentru numele Mântuitorului varianta Isus
Hristos, identic` cu forma din româna standard, [i nu Iisu Hri[tolu, cum se
folose[te în mod tradi]ional de aproape to]i aromânii. Pe de alt` parte, Dina
Cuvata neao[izeaz` numele Ioan, acesta devenind în versiunea sa Oani:
Oani P`tidz`torlu, S`mtul Vanghelj dup` Oani etc.
În general, în aceast` interesant` transpunere a Bibliei, Dina Cuvata
îmbin` formele neao[e aromâne[ti cu cele preluate din dacoromâna literar`.
Este ilustrativ în acest sens titlul Cap. 13 din Sfânta Evanghelie dup` Ioan:
în edi]ia Bisericii Ortodoxe Române: „Iisus spal` picioarele ucenicilor S`i
la Cina cea de Tain`. Arat` cine este vânz`torul. Porunca iubirii, Petru îl
va t`g`dui”; în versiunea aromâneasc` a lui Dina Cuvata: Isus l` cicioarlia
ucenitslor a Lu la Tsina-atsea Mistiryioasa. Spusi c` cari-i vinditorlu.
Dim`nd`ciunea-a vreariljei. Petru va Lu-acats`-ncheari. Se observ` cum
este adaptat` forma ucenici, inexistent` în aromân`, cum pentru cea de
tain` este aleas` forma mistiryioas`, un neologism creat de traduc`tor, în
DDA existând doar verbul mistir`ipsescu [i derivatele sale mistir`ipsire [i
mistir`ipsit, precum [i substantivul mistßr`iu, dar nu [i adjectivul respectiv.
EX PONTO NR.3, 2005
205