Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2005
92
N-a pedepsit Dumnezeu pe om lu~ndu-i somnul [i d~ndu-i cunoa[terea?
ßi nu este în unele închisori pedeapsa cea mai groaznic` atunci c~nd nu
te las` s` te culci? Nebunii sufer` mult de insomnii; de aceea depresiunile
teribile în care tr`iesc, dezgustul de via]` [i înclinarea spre sinucidere. Este
imposibil s` iube[ti via]a atunci c~nd nu po]i dormi. ßi apoi senza]ia aceea
de scufundare; de pr`bu[ire în ad~ncimi, de scafandru al neantului, care se
na[te în unele clipe de veghe absolut`, nu indic` ea o form` de nebunie? Acei
care se sinucid, arunc~ndu-se în ape sau de la etajele caselor, o fac desigur
sub un impuls orb [i o atrac]ie nebun` înspre ad~ncimi. 12
Nu este un semn de rezisten]`, ci de imbecilitate în faptul c` oamenii
supravie]uiesc unor încord`ri organice excesive [i unor st`ri suflete[ti de
limit`. Ce rost mai are s` tr`ie[ti dup` asemenea tensiuni, ce rost mai are
reîntoarcerea în platitudinea existen]ei? Nu numai dup` experien]a neantului
[i a disper`rii îmi pare un nonsens supravie]uirea, dar [i dup` intensitatea
voluptuoas` a actului sexual. Nu voi în]elege niciodat` cum de nu s-au g`sit
oameni care s` se sinucid` în culmea volupt`]ii sexuale, cum de nu s-au g`sit
fiin]e care s` simt` vulgar` [i plat` orice supravie]uire. Fiorul acela nem`rginit
în intensitate, dar aproape iluzoriu în timp, ar trebui s` consume într-o clipit`
toat` fiin]a noastr`. ßi dac` n-o consum` pentru ce n-o consum`m noi?
S~nt at~tea moduri de a muri, dar nimeni n-are curajul [i originalitatea unei
mor]i sexuale, care n-ar fi mai pu]in absolut` dec~t celelalte mor]i, ci ar avea
avantajul de a te arunca în nimic în mijlocul suspinelor de voluptate. De ce
s` pierdem astfel de c`i, de ce s` neglij`m astfel de prilejuri? Trebuie numai
o sclipire de amarnic` luciditate în culmea uit`rii sexuale, pentru ca moartea
sexual` s` nu mai apar` o iluzie sau o fantezie deviat`. 13
Ideea sinuciderii ascunde un secret, poate refuzul unei c`ut`ri de iubire,
din timiditate sau prea pu]in` insolen]`. Un fleac te poate împinge s` o închei
[i o închipuire poate deveni cauza unui calvar. O umbr` de degradare
pare protectoare, c`lduroas`, chiar matern` [i poate împinge uneori la gestul
definitiv. Sau cau]i în delir un fond absolut pe care s` construie[ti o identitate,
o existen]`, o gândire care s` nu lichideze cu propria moarte, care s` dea
iluzia c` e[ti st`pân pe fundamentul t`u. Latura etic` a ideii sinuciderii la
Cioran: invita]ia de a justifica a posteriori propria existen]` prin scriitur`. Pe
undeva trebuie s` se intre. Acolo trebuie s` se ajung`. Mor]ii care nu moare,
lipsei, golului interior trebuie s` i se dea o înf`]i[are, un cuvânt, un semn, s`
întâlne[ti fundamentalul f`r` temei: sinuciderea ca promisiune, ca ultim` încercare,
ca resurs` uman` pentru a o spune, a o gândi, a o scrie, sinuciderea
ca posibilitate, ca libertate pe fundal, ca responsabilitate constrâng`toare
pentru subiect. «Dac` nu ar fi existat ideea de sinucidere, mi-a[ fi curmat cu
siguran]` via]a. Aici se afl` cheia atitudinii mele». 14 Cioran trece prin paradox
[i aporie ca ecouri profunde ale vidului. Exist` alternative practicabile decât
s` te gânde[ti la ideea sinuciderii? F`r` s` converte[ti acest vid întreb`tor în
scriitur`? F`r` s` [tii s` mori zi de zi, [i s` fii apoi sufocat eliminând moartea
din via]`, notele din partitura muzical`, cuvintele din scriitur`?
Cum de Cioran nu s-a sinucis? Ce i-a lipsit apologetului sinuciderii ca s`
pun` în act aceast` ipotez`? Ce expedient a împiedicat subiectul s` treac` la
acting out? S-a scris mult pe aceast` tem` [i s-au propus diferite interpret`ri.
Un fapt e cert. Cioran nu a obosit s` se gândeasc` toat` via]a la sinucidere