Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2005
184
Despre mitropolia Tomisului, unii teologi [i istorici rom~ni au f`cut afirma]ii
care au acoperire nu numai \n realitatea istoric`, ci [i \n cea ecleziologicocanonic`.
De exemplu, s-a afirmat c` Mitropolia Tomisului a disp`rut la finele
secolului al VII-lea 2 , adic`, de-abia dup` aproape dou` secole de existen]`
(sec. VI-VII), [i c`, urmare devast`rii cet`]ii Tomis de c`tre n`v`lirile barbarilor
[i dup` \nfiin]area mitropoliei grece[ti de la Durostorum [i apoi a celei de la
Vicina, nu se mai poate vorbi despre existen]a acesteia. çn fine, s-a afirmat
c` aceast` Mitropolie a depins canonic de Patriarhia de Constantinopol \nc`
din epoca Sinoadelor ecumenice 3 , de[i Scaunul constantinopolitan este ridicat
la treapta de Patriarhat – ca de altfel toate celelalte vechi Scaune Patriarhale
(Roma, Alexandria, Antiohia [i Ierusalim) – de-abia la Sinodul IV ecumenic
(Calcedon, 451) (cf. can. 9, 17, 28 IV ec.), iar prin sintagma de „neamurile
barbare” – pe care o afl`m \n textul canonului 28 al Sinodului IV ecumenic
– trebuie \n]eles doar acele neamuri barbare aflate \n teritoriul celor trei dieceze
romane men]ionate \n mod expres, adic` Asia, Tracia [i Pont 4 , [i nu dincolo de
frontierele lor, a[a dup` cum au \n]eles [i afirmat gre[it unii istorici rom~ni.
çn ceea ce prive[te a[a-zisa dependen]` canonic` a Bisericii tomitane
de Patriarhia de Constantinopol, teza acreditat` eronat de unii istorici [i teologi
rom~ni, laici sau biserice[ti, se cuvine s` preciz`m, cu toat` acoperirea
veridicit`]ii realit`]ii istorico-canonice, urm`toarele:
a. Nu avem m`rturii istorice, clare [i sigure, despre o a[a-zis` dependen]`
a Scaunului tomitan de Patriarhia de Constantinopol. Textul listelor episcopale
bizantine, din secolele IX-X, este, de fapt, o remaniere tardiv`, cu interpol`ri
[i adaosuri ulterioare \n textul oferit de vechile liste, unde Tomisul apare
\ntotdeauna printre arhiepiscopiile autocefale. Totodat`, nu trebuie transferat`
realitatea canonico-ecleziologic` din aceast` perioad` (sec. IX-X) la primele
[apte-opt secole.
b. Despre o [tirbire a status-quo-ului de autocefalie a Bisericii tomitane,
de care se bucura „ab antiquo”, a[a cum aveau s` reaminteasc` \n secolul
al XIX-lea \nv`]a]ii istorici [i teologi En`ceanu [i Melchisedec, nu se poate
vorbi \nainte de a doua jum`tate a secolului al IX-lea, mai precis, \nainte de
epoca patriarhului Fotie, care a supus Biserica din Bulgaria [i de pe ]`rmul
pontic sub jurisdic]ia canonic` a Scaunului de Constantinopol, pentru a evita
orice rela]ii ale acestor Biserici cu Scaunul Romei Vechi.
c. çn secolele X-XIV, deci [i dup` epoca lui Fotie (sf~r[itul sec. IX), formele
de manifestare a autocefaliei Bisericii tomitane, al c`rui Scaun prima]ial a
continuat s` fie cel de la Tomis, au fost o realitate, fiindc`, servitu]ile canonice,
impuse de Constantinopol, au variat [i ele de la o epoc` la alta, fiind
condi]ionate de perioadele \n care Dobrogea s-a aflat sau nu sub st`p~nirea
bizantin`.
d. Patriarhia de Constantinopol a hirotonit episcopi mitropolitani pentru
rom~nii de la Nordul Dun`rii de-abia \n secolul al XIV-lea. P~n` la aceast`
dat`, ei au fost hirotoni]i de proprii lor episcopi sau de episcopii daco-romani
din sudul Dun`rii, ale c`ror Scaune episcopale – din Dacia Ripensis, Dacia
Mediteraneea etc., - p`storeau pe vlahii (rom~nii) sud [i nord danubieni. De
altfel, nu trebuie uitat nici faptul c` \n primul mileniu, cel pu]in p~n` \n secolul
al IX-lea, aceste Scaune episcopale valahe din Sudul [i Nordul Dun`rii au
avut rela]ii canonice [i cu Episcopul apostolic al Romei. 5 Aceste rela]ii au
fost favorizate [i de ob~r[ia latin` a acestei popula]ii valahe, care slujea pe
Dumnezeu, \n bazilicile lor, \n limba lui Ovidiu, pe care bizantinii din secolul
al IX-lea o numeau dispre]uitor „limb` barbar`”, „limb` scitic`” etc.