Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2005
102
cit`m \ns` pe Phillippide: „Unele aprecieri de odinioar` ale juriului Premiului
Nobel ni se par apoi exagerate. Aceasta este \ns` \n firea lucrurilor. Sunt
anumite chestiuni de valorificare literar`, \n care numai timpul poate decide.
Cine putea [ti… c`… din Paul Heyse, cel premiat \n 1910, fecund nuvelist
pe gustul marelui public \ntre 1890 [i 1914, timpul n-a ales prea mare lucru”.
ßi concluzia: „Asta dovede[te dar c` juriul premiului s-a l`sat \n chip firesc
influen]at de succes [i de gloria contemporan`”. 2
Vom aplica \n continuare toate aceste observa]ii, doar ca punere de problem`,
operei lui Cezar Petrescu. Ceea ce i s-a repro[at \nc` \n via]` fiind
lui Cezar Petrescu era, \n primul r~nd, epigonismul s`u accentuat, aderen]a
aproape necondi]ionat` la modele etc., toate acestea mai puternice dec~t
afirmarea personal` a talentului s`u. Cum s-a manifestat concret acest fapt?
çntr-o impresionant` diversitate de modalit`]i.
Unchiul din America (nuvel`) este „o reluare dintr-o povestire de Maupassant”
3 , romanul 1907 reia \n „preludiu”, de[i pe alte dimensiuni, problematica
primului capitol din R`scoala, ciclul R`zboi [i pace, aminte[te de Tolstoi, La
Paradis general transport` \n decor urban, Cr~[ma lui Mo[ Precu, Omul din
vis [i Aranka, [tima lacurilor v`desc influen]e din Willers de L'Isle Adam [i
Pierre Benoit, Omul care [i-a pierdut umbra reia motivul din celebra nuvel`
a romanticului german, Chamisso [i a[a mai departe.
De fapt, unele influen]e [i le recunoa[te \nsu[i Cezar Petrescu: „Primul
scriitor care m-a influen]at \n mod grav a fost Mihail Sadoveanu, nu at~t prin
felul cum scria, c~t prin modul cum mi-a deschis ochii asupra unei lumi care
era \n preajma mea, dar pe care totu[i n-o sesizam”. 4
Critica, at~t cea interbelic`, martor` na[terii fenomenului Cezar Petrescu,
c~t [i cea contemporan`, a sanc]ionat drastic aceast` situa]ie. „Cezar Petrescu
reface \n multe din schi]ele, nuvelele [i romanele sale motive [i imagini tipice
\nt~lnite la al]i scriitori din epoc`” 5 etc. Desigur, nu at~t reluarea de teme \n
sine este important` pentru o oper`. Marile teme ale literaturii interbelice, ca
drama intelectualului, r`zboiul, atitudinea de critic` social` etc., sunt prezente
la majoritatea scriitorilor timpului. Important` r`m~ne nu tema, ci realizarea
ei [i din acest punct de vedere çntunecarea a fost un roman entuziast primit
de majoritatea criticilor \nc` de la apari]ie.
Impresia realiz`rii este sus]inut` la Cezar Petrescu [i de vastitatea operei
sale. El a fost unul dintre cei mai fecunzi scriitori ai timpului. Ambi]iile sale
literare, cum s-a putut deja vedea, au fost enorme. Prolixitatea literar` este,
de regul`, invers propor]ional` cu valoarea \ns` [i opera lui Cezar Petrescu
pare s` confirme aceast` regul`. Din acest punct de vedere (al ambi]iilor exhaustive,
at~t!) s-a vrut nu numai „un Balzac al rom~nilor”, ci [i un Dickens.
Incontestabilul talent, for]a epic`, narativ`, nu lipsit` de subtilit`]i, au fost
apoi prea tributare gustului public, \n sensul cobor~rii exigen]elor la nivelul
acestuia [i nu al ridic`rii lui. Exemplul edificator \l avem \n concep]ia pe care
scriitorul o pune la baza elabor`rii trilogiei Romanul lui Eminescu. Acesta
apare, cum se [tie, dup` Via]a lui Mihai Eminescu de G. C`linescu. Cum
observa I. B`lu, sprijinindu-se [i pe m`rturiile lui Cezar Petrescu, chiar dac`
[i „monografia c`linescian` se adresa cititorului cu preg`tire medie, (ea)
presupunea o participare activ`; Romanul lui Eminescu nu opunea nici o
piedic` recept`rii; atrac]ia lui se datora [i faptului c` \nt~ia oar` \ntr-un roman,
lectorul \nt~lnea numeroase personaje ale istoriei literare, [tiute p~n` atunci
numai prin intermediul manualului sau al studiilor de specialitate”. 6