Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2005
50
b`rba]i. Ba chiar s`rut` [i icoanele ca s` simt` apoi pe buze gustul uleiului de
mir cu care au fost [terse, gust pe care îl [tie de undeva, vine dintr-un trecut
pe care nu-l mai st`pâne[te.
Oricât ar fi de ciudat, dac` pentru ceilal]i viitorul, eventual prezentul, sunt
de necontrolat, pentru el trecutul, de care se desparte mereu neîncrez`tor
în ceea ce i s-a întâmplat, nedumerit de propriile lui op]iuni, este permanent
un semn de întrebare [i îl studiaz` ca un amnezic, de la distan]`, f`r` s`-[i
poat` retr`i sentimentele.
Când iese afar`, înc` îi tremur` picioarele. Nu avusese încotro, îngenunchease
[i el în timpul slujbei ca s` nu-i deranjeze pe ceilal]i credincio[i aduna]i
în bisericu]a mân`stirii, a[a c` se odihne[te pe b`ncu]a de lemn din curte [i
se uit` la mul]imea pestri]`. Pelerinii de duminic`, opri]i pentru câteva minute
la mân`stire, se suie în ma[ini [i pornesc c`tre urm`torul obiectiv, turi[tii din
sta]iune se adun` în grupuri [i se preg`tesc de drum, au de mers pe jos cam
o jum`tate de or` pân` la izvoarele din care vor bea apa miraculoas` cu înghi]ituri
mici, ca pe agheazm`, s`tenii fo[nesc pungile de plastic în care au
adus colivele pentru a fi sfin]ite, din care au împ`r]it celor afla]i în biseric`, [i
discut` cu c`lug`ri]ele probleme care lui îi sunt str`ine, iar c`lug`ri]ele, care [i
în timpul slujbei au intrat [i ie[it din biseric` dup` reguli doar de ele în]elese,
se gr`besc acum spre chilii. Din buc`t`rie se aude zgomotul vaselor [i peste
flori plute[te mirosul de mâncare.
– Peste câteva minute, p`rintele o s` ]in` o slujb` mai puternic`, pentru
dezleg`ri, cine dore[te, poate s` vin`, anun]` o m`icu]` tân`r` [i dispare.
Ar fi vrut s` stea câteva clipe lâng` moa[tele Sfântului, s` se roage în gând
cu neîndemânarea pe care [i-o asumase, apoi s` plece, iar acum momentul
a[teptat se îndep`rteaz`. Cu gândul c` are timp suficient s` simt` c`ldura
binef`c`toare cum îl înv`luie [i curge prin el, intr` în biseric`, dar este prea
târziu. Preotul îi face semn s` îngenuncheze lâng` ceilal]i credincio[i aduna]i
în fa]a altarului. Parc` i-ar fi f`cut semn numai lui, a[a c` se înro[e[te, dar cei
din jur au alte griji decât s`-l studieze cât de neîndemânatic este.
S`teni cu p`cate simple, purt`tori de blesteme pornite din certuri pentru
p`mânt, pensionare care î[i întregesc tratamentul balnear cu cel spiritual,
b`rbatul care sosise cu un Mercedes [i ale c`rui haine contrastau prin lux
cu îmbr`c`mintea sport sau s`r`c`cioas` a celorlal]i credincio[i, femeia în
blugi strâm]i care stârnise gânduri pline de p`cat b`rba]ilor în timpul liturghiei
[i el, derutat de ceea ce i se întâmpla, au îngenuncheat cu to]ii, au rostit la
indica]iile preotului, împreun`, rug`ciunile, [i-au rostit numele, a[a cum li s-a
cerut, [i-au pus mâinile unul pe um`rul celuilalt [i au ascultat slujba de sub
patrafirul întins ca o arip` protectoare peste capetele lor plecate.
Nu [tie toate cuvintele, dar îngân` [i el, a[a cum se pricepe, gândindu-se
c` este pentru prima dat` când i se aude glasul într-o biseric`. ßi simte cum
acela[i val de c`ldur` îl înv`luie, vede lacrimile din ochii preotului, începe
s` tremure, f`r` s` [tie dac` i se întâmpl` asta din cauza oboselii [i statului
în genunchi, într-o pozi]ie incomod`, pentru care nu are suficient exerci]iu,
sau pentru c` a[a era s` fie. Dincolo de realitatea imediat`, o m`icu]` aduce
preotului o caset` ferecat`, apoi umbra unei femei îngenuncheate se desprinde
de trup [i cu o cheie pe care o are atârnat` la gât descuie caseta,
culege un pergament [i îl ]ine în fa]a preotului al c`rui duh cite[te ca pe o
alt` rug`ciune cuvintele scrise acolo, cuvinte pe care el nu le aude, nu îi este
dat s` le aud`.