Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2005
168
de la curte, înlocuindu-i cu oameni simpli, „docheri, cu haine murdare [i cu
drame la fel de minuscule ca [i câ[tigurile lor”.
În leg`tur` cu opera La Rondine (Rândunica), Floren]a Marinescu se
refer` la un „anumit tratament discriminatoriu aplicat încadr`rii operei la categoria
de operet`, decurgând de aici o deta[are repertorial`”.
Capitolul V – De la Falstaff la Gianni Schicchi, are referire exclusiv` la
opera care este expresia „drumului lung [i anevoios al des`vâr[irii componistice
a vr`jitorului de la Torre del Lago, o oper` comic` scurt` în pagini, dens`
în orchestra]ie… este replica de m`iestrie la Falstaff”. În concluzia capitolului,
autoarea aduce în aten]ia cititorului conturarea tripticului puccinian: Mantaua,
Sora Angelica [i Gianni Schicchi, subliniind faptul c` doar cea cea din urm`,
întrune[te datele necesare pentru a putea fi considerat` o capodoper`.
Capitolul VI - Turandot – Un vis neterminat, descrie ultima crea]ie a compozitorului,
r`mas` neterminat`, continuat` de Franco Alfano. Impresinonant`
este evocarea premierei, care a avut loc la doi ani dup` moartea compozitorului,
în 1926, când Toscanini opre[te orchestra exact în „momentul în care
mâna maestrului a încetat s` mai scrie”. Autoarea subliniaz` m`iestria orchestra]iei,
în care orchestra este tratat` ca „un comentator viu al momentelor de
dramaturgie”, în timp ce corul îndepline[te rolul de erou-colectiv.
În finalul lucr`rii, Floren]a Marinescu, \[i declar` deschis dorin]a ca
aceast` lucrare, dedicat` operei lui Puccini, s` fie de folos „tuturor acelora
care din mii de motive vin la oper`, iubesc arta [i arti[tii lirici”.
Prezen]a Anexelor contribuie la întregirea tabloului general al operei pucciniene,
prin prezentarea în ordine cronologic` a titlurilor de opere, a libretului, a
locului [i datei premierelor, prin prezentarea distribu]iilor de referin]` ale operei
Tosca, precum [i prin cele dou` bibliografii: muzicologice [i muzicale.
Soprana Floren]a Marinescu ne-a d`ruit aceast` carte ca un omagiu
adus atât lui Puccini cât [i publicului în fa]a c`ruia a „tr`it destinul mai tuturor
eroinelor pucciniene”.
Parcurgând cu interes [i bucurie aceast` valoroas` cercetare muzicologic`
g`sesc de cuviin]` s`-l parafrazez pe Puccini, adresându-m` autoarei: „Carissima
mia”, prin aceast` carte, ne-ai f`cut s` p`[im pe nori de melodie!”.