Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2005
38
pentru a putea scotoci în valiza încuiat` de sub pat. Valiza asta con]inea diverse
lucruri extrem de importante la care eu nu aveam acces [i bunica nu o
deschidea s` umble în ea decât dup` ce m` d`dea afar` din camer` dar, cu
o zi în urm`, surprinsesem „mi[carea”, unde ascunde cheia [i abia a[teptam
s` plece ca s` îmi pot satisface neîntârziat curiozitatea... [tiin]ific` de care
eram r`v`[it pe din`untru ca de un uragan al cunoa[terii.
Bunica a plecat, în sfâr[it, la pia]` [i eu m-am repezit ca uliul asupra
dulapului b`trânesc în care ascunsese cheia sub un bra] de rufe, am deschis
valiza veche de carton presat [i... am r`mas dezam`git: în`untru erau
numai boarfe vechi, praf de naftalin`, flori de lev`n]ic` [i alte câteva fleacuri.
Singurul lucru mai curios era o carte: Medicina în familie. R`sfoind-o, am dat
peste un desen cu o femeie goal`, a[a c` am p`strat cartea, închizând valiza
la loc [i împingând-o sub pat. Am ascuns cheia înapoi în dulap [i m-am dus
în cealalt` camer` s` v`d ce [i cum era cu cartea. Inima îmi b`tea s`-mi
sparg` pieptul – aveam s` m` ini]iez într-o vraj` la care numai cei mari aveau
acces! Dar, dup` [ocul ineditului (deci a[a arat` ele goale!) m-am l`murit c`
nu era mare lucru [i tocmai m` preg`team s` duc gioarsa înapoi când mâna
noduroas` a bunicii mi s-a înfipt nemilos în um`r: „Ce faci aici?” Am t`cut,
cu capu-n piept. Bunica m-a asigurat c` sunt cel mai abominabil criminal al
Istoriei, c` nu e fapt` mai josnic` decât mâr[`via f`cut` de mine [i m-a l`sat
plângând [i a[teptând deznod`mântul tragic atunci când „o s` vin` m`-ta!”
[tiind c`, de acum încolo, pentru gestul meu necugetat, nici Iadul nu o s` m`
mai poat` purifica.
Ce copil`rii! Importan]a exagerat` acordat` atunci unui fleac a s`dit în
inima mea o tr`s`tur` ca o amprent` adânc`, f`cându-m` s` devin, pe mine,
cel de mai târziu, a[a cum am fost [i sunt. Dar continui s` cred c` bâlciul
f`cut atunci de mama [i de bunica a fost o gre[eal` în educa]ia mea. Vreme
de dou` zile nu am avut voie s` ies din cas`, a[a c` am stat în marchiz`,
singur, [i am citit Ivanhoe de Scott [i, când m-am dus din nou la Radu, l-am
g`sit jucându-se cu un vecin cu care se împrietenise exagerat de mult în astea
dou` zile. M` rodea gelozia. M-am dus la tanti Paula, maic`-sa, s` m` plâng
c` Radu se joac` f`r` mine cu altcineva, Paulica nici nu m-a luat în seam` [i
eu am r`mas trist [i p`r`sit. Mi-am aruncat ochiul, f`r` interes, într-un Vaillant
[i, cum st`team a[a, Radu a dat buzna [i mi-a ]ipat, cu ur` (am receptat eu):
„Te pomene[ti c` ]i-ai b`gat nasu-n acvariul `sta!” ar`tând spre vasul de sticl`
de pe mas`. „Nu”, l-am asigurat eu, scârbit de atâtea suspiciuni. „S` nici nu te
atingi de el!” mi-a ordonat Radu. „Aici este Fiin]a mea de Praf!”. M-am ridicat
din pat unde m` tol`nisem s` r`sfoiesc Vaillant-ul [i m-am dus imediat s`
m` uit [i eu la n`zbâtie: în ap` plutea ceva non-form, colc`ind. Am mai stat
pu]in la Radu [i am plecat acas`. Din ziua aceea rela]iile noastre s-au r`cit [i
doar dup` c`s`torie, având amândoi copii cam de aceea[i vârst`, am reînoit
prietenia o vreme, dar doar ca s` se joace fiii no[tri unul cu cel`lalt.
2. Uitasem de mult` vreme de Vaillant-ul cu gadgetusul de praf viu. Terminasem
liceul [i m` întâlneam cu fete. M` preg`team s` dau la facultate,
dar nu cu prea mult zel. Voiam s` urmez Biologia [i f`ceam medita]ii cu o
profesoar` pensionar` c`reia i-am dest`inuit c` scriam poezii. Mi-a citit câteva
dintre ele [i m-a întrebat „De ce s` mai dai la Biologie? Scrii foarte frumos.
Mai bine f`-te poet! Ce s` cau]i tu la Biologie?” Întorcându-m` spre cas`
pritoceam în minte îndemnul b`trânei doamne [i îi d`deam dreptate. Ce s`
mai pierd eu vremea cu Biologia sau cu alt` meserie când, de fapt, eu voiam