Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

orizonturile esteticului
DUMITRU TIUTIUCA
A
Gloria – soarele mor]ii
firma]ia apar]ine lui Balzac, care \n ciuda vastei opere scrise, era foarte
exigent cu propria-i crea]ie. La noi, M. Ralea1 a fundamentat [tiin]ific
caracterul succesual al valorii, raport foarte mobil [i derutant, iat` doar
c~teva nuan]e ale aestuia: e[ec – reu[it`, anonimat – celebritate, indiferen]`
- pre]uire – dispre] etc. De cele mai multe ori succesul reprezint`
o no]iune comercial`, ]in~nd de gradul de difuziune a artei. Din aceste
motive, succesul nu este direct propor]ional cu valoarea. Istoria artei
[i numai ea este singura care d` sens axiologic succesului, dovedind
exemple de arti[ti mari care n-au fost \n]ele[i de contemporanii lor, sau,
dimpotriv`, al]ii care au fost \n mare vog` \n contemporaneitate, pentru a
fi ulterior uita]i aproape cu des`v~r[ire. Avea dreptate G. C`linescu c~nd
afirma c` „\n materie de art` nu apel`m la sufragiul universal. Prin faptul
c` mul]imea respinge un anume fel de poezie nu \nseamn` c` aceea
nu este valoroas`… unde lipse[te \ns` orice fel de consim]ire, oric~t de
restr~ns` dar continu`, putem fi siguri c` nu e poezie”. Aceasta vrea s`
spun` c` nici „succesul total” (consensus omnium), nici cel „restr~ns”
(consensus optimorum) nu pot fi considerate criterii absolute ale valorii.
Desigur, este preferabil ca succesul s` coincid` cu valoarea, pentru c`
aceasta este un element important al mobiliz`rii creatorului, al ambi]iilor
autodep`[irii, al \ncrederii \n propriile lui for]e. Dar, succesul este [i una
din volupt`]ile vie]ii artistice [i care, ca orice voluptate, poate s`r`ci.
Exemplul arti[tilor, unii foarte autentici, care s-au l`sat prad` clipei volupt`]ii
succesului e[u~nd, este numeros. Pl`cerea trebuie s` fie oriunde
inteligen]a sensibilit`]ii.
Este interesant, credem, s` ar`t`m c` literatura modern` reia cu obstinen]`
mitul succesului: balena alb` a scriitorilor americani sau Eldorado
devin ast`zi paradoxali \ns`, expresia insuccesului, spre deosebire de
mitul l~nii de aur al europenilor, cu adev`rat unul al victoriei.
Poate c-ar trebui mai mult` responsabilitate fa]` de succesul artei [i
din partea publicului, colectivit`]ii, care s` nu se gr`beasc` cu gratula]iile
dec~t numai atunci c~nd are certitudinea valorii [i at~t c~t s` n-o distrug`.
çn ni[te Considera]ii asupra premiului Nobel, Al. Phillippide observa o
realitate curioas` [i trist` \n acela[i timp. çn destule cazuri, mult r~vnitul
premiul Nobel pentru literatur` s-a acordat unor autori ce nu [i l-au onorat
din perspectiva timpului. Academia suedez` a gre[it de mai multe ori. çl
EX PONTO NR.3, 2005
101