Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

CONSTANTIN ABåLU¥å
N
imagine
Un maestru al artei virtuale
icolae Makovei este un constructor, el construie[te semne [i himere.
Creeaz` spa]ii [i structuri plutitoare, infuzeaz` formelor o serenitate, o
abstragere din contingent. Lumea lui nu este neap`rat metafizic`, \ns`
fruntariile ei dau de-a dreptul \n v~ltoarea cosmic` – micro ori macro,
niciodat` nu vom fi siguri. çn leg`tur` cu acest artist polisemic, \mi vin \n
minte versurile lui Blaga din poemul R`s`rit magic: „Materia ce sf~nt` e, /
dar numai sunet \n ureche”. Asta pentru c`, supuse unei epur`ri dinl`untru,
compozi]iile sale (uneori am putea spune obiectele sale, \ntr-at~t sunt
de palpabile) acuz` o levita]ie muzical`. Iar alteori propun o \mpietrire
provenind dintr-o mi[care invizibil`, precum stalactitele [i stalagmitele
ca duhuri ale apei imemoriale.
çn ciudatele grafii-oscilograme, artistul ne propune suspensii de negru
iriz~nd un c~mp [i conferindu-i str`luciri de-un alb nefiresc. Aceste
lucr`ri sunt construc]ii inefabile, epure ale unei sensibilit`]i „obiective”. ßi
acest paradox este \ntru-totul caracteristic pentru n`scocirile lui Makovei,
\ntruc~t sensibilitatea rece, abstract` a computerului ciocnindu-se de
fantezia magmatic` a fiin]ei umane, dau acest nou gen de crea]ie care
\[i revendic` exhaustivul [i perfec]iunea. Departe de a se limita \nl`untrul
unor tematici restr~nse [i a unor mijloace plastice pe m`sur`, precum
o f`cea arta direct`, arta material` de p~n` acum – arta digital`, ori virtual`,
are un poten]ial nelimitat. ßi tocmai de aceea, aici gustul artistului,
alegerea lui este singura garan]ie c` aveam de-a face cu art`. Culorile
de lumin`, formele f`r` greutate fizic`, spa]iile care se scurg literalmente
\n infinit, ori suprapunerile [i m`ririle care frizeaz`, \n contumacie, materia
cea mai profund`; ductul care se sub]iaz` p~n` la n`lucire – toate
acestea nu se st`p~nesc u[or. Ani buni de munc` i-au trebuit artistului
ca s` descopere, din aproape-n aproape, cum poate s`-[i aproprieze
prodigalitatea \nsp`im~nt`toare a computerului. Toate aceste c`ut`ri au
fost f`cute \n cea mai deplin` singur`tate, c`ci genul acesta de art` nu
se \nva]` la nici o [coal`.
Unicat \n peisajul plasticei noastre, artist matur ce are \n memoria
computerului s`u c~teva mii de imagini \ndelung cump`nite, \i dorim lui
Nicolae Makovei recunoa[terea pe deplin meritat` de originalitatea [i
for]a viziunilor sale.
Iunie 2005
EX PONTO NR.3, 2005
87