Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2005
108
b`rba]i, femei, b`tr~ni [i b`tr~ne umbl` \n picioroange, ceea ce d` uli]elor
\nf`]i[are de primitivism necrezut. E aproape \nsp`im~nt`tor s` vezi acest
spectacol”. çn c~teva pagini admirabile sunt prezentate secven]e din mentalitatea
[i via]a mo]ilor. Participarea la o zi de clac` la seceri[ \i ofer` [ansa
unor asocieri [i concluzii de nedisimulat interes. Dup` munca de zi, urmeaz`
petrecerea dionisiac`, fiindc`, spune memorialistul, „ziua de clac` era o zi
bahic`. ¥uica din care beau \n egal` m`sur` fata [i fl`c`ul desc`tu[eaz`
energii, pasiuni, transform` jocul \ntr-un v~rtej continuu de un patos pr`p`stios
dincolo de care nu mai e posibil` alt` dezl`n]uire de fiin]` omeneasc`”.
Mo]ii sunt in[i cu vecin`t`]i \ndep`rtate datorit` geografiei locului, recalcitran]i,
„cu]itul nu lipse[te de l~ng` pulpa piciorului”, individuali[ti cu orgoliul
de a-[i fructifica singuri produsele muncii lor [i de aceea atin[i de
„mania ambulant`”.
Fostul polemist \[i mai pune din c~nd \n c~nd \n func]ie instrumentele specifice
\ntr-un registru \ntins de la sarj` la umor, acesta din urm` \ntors uneori
spre caricaturizare [i grotesc. Arestarea lui Ion Antonescu, a colaboratorilor s`i
\ncepe s` agite spiritele. Iuliu Maniu (datorit` c`ruia Crainic a fost ales deputat
independent pe listele P.N.¥. \n 1929, n.n.) „a \nceput s` zb~rn~ie declara]ii
biruitoare cu glasul lui mat, de musc` prins` \ntre dou` geamuri”. Unul dintre
jandarmii ce patrulau permanent \n c`utarea „criminalilor de r`zboi” este
\ndr`gostit de o a[a-zis` nepoat` a autorului [i-i dest`inuie \ntreg focul iubirii.
Urmeaz` gestul s`rut`rii pe frunte a \ndr`gostitului: „Indiferent de motivele
mele, care erau altele dec~t ale lui, ne-am g`sit emo]iona]i. Tr`iam unul dintre
cele mai mari succese din aventura mea pe un fond de comedie buf`”. Alteori
sarcasmul e greu de strunit: „Pe vremea mea buc`tarii nu avansau p~n` la
profesori [i mini[tri” sau cu referire la G. C`linescu, care \i luase ap`rarea \n
acuza]ia de antisemitism: „fost colaborator la G~ndirea, iar ast`zi un luceaf`r
al presei noului regim”. E dificil s`-]i p`strezi umorul \n asemenea situa]ie,
dar memorialistul reu[e[te fie c` e vorba de un umor tonic, ca, de exemplu,
tactica lui Gri-gri, c`]elu[ul care a fugit de la st`p~n s`-[i urmeze prietenul, [i
care se ferea de haita c~inilor din sat v~r~ndu-se \ntre picioarele cailor: „Haita
r`m~nea caraghioas` l`tr~ndu-l zadarnic de pe l`turi, iar el mergea ]an]o[ [i
sigur \ntre potcoave, p~n` ie[ea din sat”, fie c` este unul de-a dreptul negru,
ca \n scena simul`rii sp~nzur`rii jucat` de Harry Brauner. Ultimul care l-a
g`zduit \n acest lung calvar a fost preotul, S`m`rghi]ean, student al s`u la
Teologie. Dup` o a doua scrisoare adresat` lui Petru Groza, primul ministru
de atunci sf`tuindu-l s` se predea autorit`]ilor, Crainic hot`r`[te s` se predea.
ç[i sf`tuie[te gazda s`-l „denun]e” pentru ca s` nu p`]easc` nimic r`u, iar el
pleac` \mpreun` cu cei trei copii ai p`rintelui la o st~n`, departe de sat. Este
o drume]ie v`zut` ca un adev`rat poem \nchinat naturii, un gest purificator [i
\nt`ritor. çn aceast` stare este a[teptat de [eful postului de jandarmi, plutonierul
Rodeanu. Din arestarea condamnatului pe via]` Nichifor Crainic, el [i-a
f`urit bravura vie]ii prezent~ndu-se ca adev`ratul autor. çn consecin]`, a avut
de suferit [i preotul S`m`rghi]ean – autorul nu specific` \n aceste memorii
– fiind condamnat, pare-mi-se, la cinci ani.
Partea a doua a c`r]ii, deten]ia, se rezum` la prezentarea unor scene
„tipice” a[ zice, de \nchisoare din acea vreme, cu regim de exterminare. Sunt
alte memorii ale \nchisorilor comuniste, unde apar secven]e terifiante. Dar
ele sunt scrise ori ap`rute dup` decembrie '89, \n vreme ce Nichifor Crainic
le preg`tise pentru a ap`rea \n timpul vie]ii. Nu mai insist asupra aspectului.