Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

Capitolul III este dedicat în exclusivitate operei, fiind intitulat Tosca sau
revela]ia operei. În ciuda limbajului s`u îndr`zne], opera Tosca va constitui
un adev`rat trimf. Iat` ce spune autoarea: „Nu exist` oper` în lume, teatru
ce se respect`, ce s` nu aib` în repertoriul s`u celebra oper`, ca un semn
distinct al valorii institu]iei, ca un argument c` se vorbe[te despre un teatru
serios. Nu exist` solist de oper` în toat` aceast` lume de interpre]i, s` nu
fi dorit m`car o dat` s` cânte Tosca, s` nu fac` parte din distribu]ie s` nu
asiste la arlechinul scenei la momentul omorului lui Scarpia, s` nu tr`iasc`
istovitoarele [i cople[itoarele fraze pucciniene, s` nu se d`ruiasc` pân` la
cap`t, cu riscul de a se odihni o s`pt`mân`” (ori se [tie, c` în lumea artei nu
prea exist` odihn`).
Floren]a Marinescu, confirm` c` ea înse[i a tr`it „dimensiunea dramatic`
a eroinei”, recunosc~nd prin argumente concrete c` „nu exist` nimic pe
lume s-o egaleze, Tosca fiind o lucrare atipic` pentru universul tradi]ional
de oper`”.
Nu putea fi ignorat` prima Tosc`, aleas` de însu[i compozitorul, care
numai prin simpla rostire a numelui ne treze[te mândria na]ional`, acea voce
celebr` a timpului, Hariclea Darclée, „soprana pe care maestrul a preg`tit-o
anume s` dea via]` eroinei sale”. (p. 69)
Autoarea analizeaz` evolu]ia dramatic` a personajului central al operei,
Floria Tosca, deopotriv` de pe pozi]ia interpretei cât [i a muzicologului.
Referindu-se la celebra arie „Vissi d’arte, vissi d’amore”, ea consider` c`
acesta „este un moment ce scade pentru trei sau patru minute acea energie
a confrunt`rii celor dou` for]e uria[e, lipsindu-i în ultim` instan]` chiar efectul
scontat” (p. 69). Autoarea î[i propune s` d`ruiasc` cititorului „tablourile
[i datele necesare ce fac din aceast` oper` un ideal, un mod de a vedea
lumea secolelor trecute cu ochii min]ii, mult mai deschi[i în`untru, decât cei
larg deschi[i spre nev`zut, ast`zi”. În leg`tura cu interpretarea rolului Tosca,
autoarea subliniaz` faptul, c` cel ce dore[te s` abordeze acest rol, este
„absolut necesar s` fie un maestru în cel mai profund sens al cuvântului [i
s` fie îndrumat de adev`ra]i mae[trii”. Floren]a Marinescu sus]ine c` pentru
realizarea acestui rol, au fost nevoie de [apte ani de munc` sus]inut`, având
privilegiul de a fi secondat` de marile maestre ale artei vocale Arta Florescu
[i Magda Ianculescu.
Capitolul IV purtând numele: Dram`, dram`, dram` se refer` la o alt`
oper` monumental`, Madama Butterfly, a c`rei premier` care a avut loc la
Scala, în anul 1904, a fost un fiasco. Trei luni mai târziu, la Brescia, opera
avea s` triumfe. Se pare c` Cio Cio San a fost eroina preferat` a compozitorului,
c`reia i-a închinat „ cel mai suav, cel mai intens [i mai poetic imn al
iubirii” (p. 90).
Opera intitulat` La fanciulla del West (Fiica vestului s`lbatic) a avut parte
de o premier` cu adev`rat trimfal` la Metropolitan Opera, avându-i ca soli[ti
pe Caruso [i Destiné, sub bagheta dirijorului Toscanini. Autoarea scoate în
relief noutatea limbajului muzical pres`rat cu negro spirituals, teme de jazz
anticipat, o dinamic` orchestral` excep]ional`, forme noi ale discursului muzical,
parlando melodic, ritmuri incitante, coruri b`rb`te[ti într-o polifonie bine
structurat`”. De data aceasta avem de-a face cu „un Puccini care n`v`le[te
[i uluie[te”. (p. 93)
Opera Mantaua este analizat` prin prisma desf`[ur`rii dramatice care
are ca punct de plecare o dram` verist`, Puccini p`r`sind lumea cavalerilor
EX PONTO NR.3, 2005
167