Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

CONST. MIU
A
EX PONTO NR.3, 2005
118
comentarii
Ironia destinului
l. Ivasiuc este un prozator preocupat de latura social` a personajelor, dar
mai cu seam` de cea psihologic`. Biografismul lui Miguel – protagonistul
romanului Racul – se abate de la regula tradi]ionalist`, închegându-se
pe m`sura parcurgerii instan]ei narative. De fiecare dat`, când contacteaz`
rela]ii cu alte personaje (sau când încearc` o reactivare a acestor rela]ii
cândva obturate), Miguel este respins, tocmai datorit` imposibilit`]ii sale
de a-[i manifesta func]iile definitorii – de adjuvant [i de convingere. De
aici con[tientizarea nonrealiz`rii sale interioare. La sfâr[itul odiseei sale,
acesta î[i d` seama de acest aspect, în ciuda libert`]ii sale exterioare, acest
ultim roman fiind o excelent` ilustrare parabolic` a ironiei destinului. De
remarcat rememor`rile (realizate de obicei la persoana întâi) care, prin adjonc]ie,
întrerup fluxul narativ. „Racul e tot atât de analitic precum Vestibul
ori P`s`rile, practicând rememorarea de episoade ample (de c`tre don
Athanasios, Miguel, Figueroa, Tahereh) [i despicarea în patru a firului gândurilor
(mai ales ale lui Miguel, pe care – constat` Tahereh – îl cople[e[te
analiza, observa]iile [i asocia]iile)…” 1
Romanul demareaz` ex-abrupto, prin interven]ia regizoral` a cinicului
don Athanasios, care-[i expune machiavelicul s`u plan de instaurare a puterii
bazate pe teroare. Omniscien]a sa se v`de[te atât la nivel lingvistic
– func]ia de excludere se manifest` mai întâi în aria vocabularului limbii, prin
substituirea unor termeni perima]i cu al]ii considera]i a reflecta mai fidel rela]iile
imediate ale epocii: „Sco]ând deci, din vocabularul nostru no]iunea de individ,
r`spundere, justi]ie, o vom înlocui cu no]iunea atotcuprinz`toare de tehnic`.”
∂s.n∑ (R., p. 8), cât [i la nivel practic, în sensul elabor`rii teoriei tehniciste
[i punerea ei în aplicare. Listele cu cei care vor fi executa]i „la întâmplare”
(pentru ca frica [i panica s` fie generale) vor cuprinde „indivizi” apolitici, dar
mai ales „de stânga”, ba chiar [i „de dreapta”, din rândurile executan]ilor. Don
Athanasios î[i va exprima refuzul categoric la propunerea comandantului
jandarmeriei ca [eful represaliilor s` fie chiar creierul teoriei: „Eu nu sunt
creatorul acestui plan. Planul a ie[it din analiza st`rii de fapt, pe care cu to]ii a]i
f`cut-o cu atâta str`lucire înainte de a lua cuvântul (…) Eu nu sunt creatorul,
ci numai modestul ordonator al ideilor, n`zuin]elor [i dorin]elor dumneavoastr`.
Ideea este o idee colectiv`, în care rolul meu este cel mai neînsemnat.” (Idem,
p. 20). Din cuvintele modestului teoretician, putem decela func]iile de iradiere