Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2005
106
¥ara de peste veac, \nchinat` g~ndiri[tilor, scria: „çn ]ara lui Lerui-Ler / N`zuiesc
un col] de cer. / De-oi g`si, de n-oi g`si! / Nimenea nu poate [ti /
Singur Lerui-Ler”. Aceast` ]ar` [i-a g`sit-o poetul dup` moarte, desigur. çn
timpul vie]ii, la pu]in timp dup` 23 august 1944, a devenit un „pribeag”. Sub
semnul schimb`rii identit`]ii, al c`ut`rii permanente de locuri lipsite de primejdia
descoperirii de c`tre autorit`]ile comuniste, al sentimentului continuu
c`-[i pericliteaz` gazdele, al loviturilor repetate primite dup` desp`r]irea de
familie stau cei aproape trei ani de b`jenie, prin jude]ele transilv`nene. çntreaga
prim` parte a acestor memorii este, literar vorbind, nara]iunea unor
secven]e succesive de dep`[ire a numeroaselor obstacole ce se \nl`n]uie
\ntr-un la] tot mai str~ns. Materialul epic este sus]inut de adev`rul evenimentului
ca atare, senza]iile ]in de for]a evocatoare. Memoria se \mplete[te cu
arta, cu „fic]iunea”. Niciodat` relatarea nu cade \n fastidios [i paginile se citesc
cu o pl`cut` \ncr~ncenare. Reconstituirea \nt~mpl`rilor rede[teapt` senza]iile
care le-au \nso]it. Psihicul, emo]ia se reverbereaz` \n exterior. çntr-o razie,
\nceputul este anun]at de un „tronc`nit de bocanci pe sc~ndurile \nghe]ate
de la etaj”. çn vreme ce poli]istul rom~n este civil, „destul de elegant”, soldatul
rus, „a[a zic~nd rus”, este „o figur` stranie, asiatic`, cu pome]i enormi, restul
numai r~njet. R~njet \n fa]` ca de schelet, r~njet stema de pe piept, r~njet
cartu[iera”. Scenariul se desf`[oar` normal [i razia se sf~r[e[te cu bine.
Patrula se retrage: „Pe culoar, bocancii boc`neau aproape muzical”. çncepe,
obligat de \mprejur`ri, procesul schimb`rii identit`]ii. Ion Dobre, devenit celebru
cu numele de Nichifor Crainic, va c`p`ta un al treilea nume purtat \n
r`t`cirile din Ardeal, gra]ie unui primar bucovinean retras cu actele prim`riei:
„I-am spus c` am plecat f`r` documente personale [i primarul, cu bun`voin]`
rom~neasc`, m-a f`cut cet`]ean al comunei G`l`ne[ti, eliber~ndu-mi un
buletin de popula]ie pe numele Ion Vladimir Sp~nu”. Barba va completa travestitul.
Ajutat \ndeosebi de fo[tii lui studen]i teologi, va str`bate cele cinci
jude]e din inima ]`rii. Timpul va fi folosit \n favoarea scrisului: [i-a \nceput
memoriile, a scris o parte din studiul Spiritualitatea poeziei rom~ne[ti, incluz~nd
dou`sprezece eseuri despre lirica lui Eminescu, Arghezi, Blaga, Pillat,
Co[buc [i al]ii, printr-o „gril`” teologic`, a ajutor`rii celor nevoia[i, a p`str`rii
s`n`t`]ii fizice, a reflec]iilor pe diverse teme etc. Nu z`bovesc asupra tuturor
judec`]ilor emise de autor. C~teva observa]ii cu caracter general sunt totu[i
necesare. Cu privire la analiza lui Arghezi [i Blaga, de exemplu, ca s`-]i explici
concluziile sale trebuie s` cite[ti Nostalgia Paradisului, 1940, \n care
frumuse]ea maxim` este echivalent` doar divinit`]ii. Este de \n]eles [i r`cirea
rela]iilor cu Blaga, [i campania furibund` contra pamfletarului Arghezi, dup`
apari]ia, \n 1929, a Icoanelor de lemn: „Fostul redactor – cu utilitate, fire[te!
– la Gazeta Bucure[tilor, a r`mas acela[i… o bestie f`cut` sc`pat` de la
abator”, care calc` „\n copite tot ce a mai r`mas glorie sacr` \n aceast` ]ar`”
(\n G~ndirea, octombrie 1930). De asemenea, mir` la autorul doctrinei statului
etnocratic (v. Ortodoxie [i etnocra]ie, edi]iile din 1937 [i 1997) \ncrederea
\n existen]a unei justi]ii comuniste, iluzie \n care s-a leg`nat p~n` la anii de
temni]`, ca, \n general, \ncrederea \n absolutizarea a[a-ziselor principii politice
[i \n consecin]` intrarea \n c~teva guverne, \n cel al lui Antonescu fiind
ministru al Propagandei Na]ionale. Ca na]ionalist, nu de tip fundamentalist,
chiar \n „Memoriul” la acuzare preciza: „Discipol spiritual al marelui Nicolae
Iorga, cum foarte just a m`rturisit profesorul D. Caracostea \n fa]a Onoratei
Cur]i, eu am respectat \n via]` principiul iorgist, acela de a urma steagul ]`rii
mele, chiar cu sacrificiul convingerilor proprii.” O vizit` la cimitirul din satul