Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

populare, proprii teatrului popular turcesc. La noi au fost introduse îns` prin
interven]ia cur]ii domne[ti, din dorin]a de distrac]ie personal` a domnitorului
sau din veleitatea de a oferi invita]ilor s`i un prilej de distrac]ie”. 49
ßi dac` în Moldova sau Muntenia se p`stra amintirea turcilor „f`când
ghiozboiagelâcuri în cafeneaua din vale de Curte la Ia[i, sco]ând foc pe nas,
sfredelindu-[i palmele, înghi]ind s`bii pe terasa lui Ni]` Pitarul de la Carvasara
sau în [atrele lor din Târgul Mo[ilor la Bucure[ti” 50 , ne putem imagina c` nici
în târgul de la Medgidia, de veche tradi]ie, dup` cum informeaz` baronul
d’Hogguer 51 , unde se f`ceau „bâlciuri de dou` ori pe an, câte cincisprezece
zile, prim`vara [i toamna”, lucrurile nu st`teau altfel. În jurul anului 1900,
astfel de târguri se ]ineau [i la Hâr[ova, Oltina, Constan]a, Murfatlar, Cernavod`,
Boazgic (Dun`rea), Rasova, Dervent, Ostrov, Cuzgun (Ion Corvin),
Babadag, Tulcea.
„A[ez`rile euxine, slab populate – doar Tulcea dep`[ea zece mii de
locuitori – nu ofereau condi]ii prielnice unei vie]i culturale elevate; singurele
manifest`ri „artistice” vor fi fost, desigur, „programele” de café-concert, localuri
care ar fi existat - cum observ` A. de Caston – în toate ora[ele dobrogene, sau
spectacolele prezentate de trupe str`ine, ca acelea de la Vâlcovul basarabean
(consemnate cu dezgust de Adolphe d’Avril), unde o trup` de la Palais Royal
juca Fils de giboyer (Voilà notre enseignement en Orient) 52 . Dar, neîndoielnic,
[i în Dobrogea, ca oriunde în ]inuturile române[ti, poporul care a z`mislit
Miori]a avea, cu deosebire în localit`]ile rurale, propriul s`u univers spiritual.
Teodor I. Burada, pasionat etnograf [i folclorist, în cursul voiajului s`u euxin
de la 1880, a remarcat c` românii dobrogeni erau p`str`torii unei bogate [i
valoroase tradi]ii folclorice. El scria: Cele mai multe din obiceiurile, credin]ele
[i n`ravurile aflate la noi, având cea mai mare parte originea lor de la romani,
sunt p`strate [i de fra]ii no[tri din Dobrogea; a[a vedem: plugu[orul, buhaiul,
serbarea zilei de 1 Mai, obiceiurile de la înmormânt`ri [i de la nun]i [i alte
multe… El apreciaz` c` unele obiceiuri de origine roman`, uitate în stânga
Dun`rii, mai exist` înc` în Dobrogea.” 53
Sfâr[itul secolului al XVIII-lea marcheaz` în vestul [i centrul Europei începutul
epocii moderne, caracterizat printr-o atitudine [tiin]ific` [i ra]ional` fa]`
de problemele sociale, economice [i politice. Este epoca Luminilor (Epoca
ra]iunii) [i a revolu]iei industriale, precum [i a revolu]iilor american` [i francez`.
În aceast` perioad`, adep]ii republicanismului [i ai democra]iei au început s`
conteste monarhiile europene. În art`, aceste idealuri [i-au g`sit expresia în
neo-clasicism [i romantism. 54 Mai târziu, în secolul al XIX-lea, realismul [i arta
pentru art` au dus la apari]ia impresionismului [i postimpresionismului.
Este perioada când Dobrogea redevine, nu printr-un fericit concurs de
împrejur`ri, ci printr-o logic` recunoa[tere a drepturilor istorice, provincia de
grani]` sud-estic` a statului România.
1ITR. I, p.38.
2G. Tavani, Mimo, în Enciclopedia dello spectacolo, vol.VIII, Roma,1960,
apud ITR, I, loc. cit.
EX PONTO NR.3, 2005
175