Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

DAN PERßA
O
EX PONTO NR.3, 2005
150
genera]ii literare
Literatura deceniului apocaliptic
tentativ` remarcabil` de a privi romanul românesc din deceniul post-revolu]ionar
îi apar]ine lui Octavian Soviany, dar aici este vorba despre o extragere
a celei mai generale tendin]e a unei p`r]i a literaturii perioadei ([i poezie [i
proz`; „Textualism, postmodernism apocaliptic”, vol. I, 2001, vol. II, 2002,
Pontica), plasat` de critic sub semnul „apocalipticului”. Este o perspectiv`,
un unghi de vedere. Asupra, ca s` folosesc un cuvânt preten]ios, dar care nu
poate fi ocolit, unei „viziuni”. O viziune asupra realit`]ii, substan]ei scrisului [i
mijloacelor scrisului. În ce m`sur` e aceasta marcat` de continuitate fa]` de
alte dou` tendin]e, cea textualist` [i cea postmodernist` din deceniul (deceniile)
precedent(e)? Este cumva inedit`? No]iunile teoretice ale textualismului
[i „postmodernismului românesc” mai sunt potrivite literaturii de ultim` or`?
„Apocalipticul” despre care vorbe[te Octavian Soviany ia na[tere dintr-o cu
totul alt` evaluare pe care scriitorul o face realit`]ii [i artei?
Se pare c` atunci când au început s` scrie, prozatorii promo]iei nou`zeci au
avut de rezolvat o problem` destul de spinoas`. Au fost nevoi]i s` g`seasc` o
modalitate de a înl`tura tensiunea angoasant` ce lua na[tere din întrebarea:
avem oare acces la realitate astfel încât s` scriem un roman „realist”? (ßi,
iat`, voci critice au cerut la sfâr[itul deceniului ce a premers, romane „fresc`”
[i întoarcerea la balzacianism). R`spunsul a fost nu, [i el se asocia întreb`rii:
au oamenii în general acces la realitate? R`spunsul a fost de asemenea c`
nu. Desigur, exist` capacit`]i diferite ale accesului la realitate de la om la om,
a[a încât nu se poate exclude faptul c` unii dintre prozatorii promo]iei nou`zeci
ar fi dota]i pentru a[a ceva, îns` chiar înainte s`-[i pun` întreb`rile, ei [tiau
c` r`spunsul este negativ. În felul acesta au devenit „fic]ionari”, rupând cu
autenticismul, cu apropierea de „via]a noastr` cea de toate zilele” [i replasându-se
în limbaj [i imaginar (cf. no]iunilor teoretice ale lui Al. Mu[ina). Iat`,
în cele ce urmeaz`, în linii generale, modul în care cred c` a fost rezolvat`
tensiunea dintre real [i spa]iul scriptural în ce prive[te prozatorii promo]iei
nou`zeci. Odat` ce nimic nu i-a tras s` reprezinte direct via]a oamenilor în
cadrele realit`]ilor sociale, politice [i istorice de existen]`, a[a încât s` fie
„reali[ti”, nu e mai pu]in adev`rat c` realit`]ile se pot metamorfoza în mintea
omului în metafore [i parabole (într-o „viziune”) care s` le exprime, poate într-un
mod chiar mai profund decât i-ar sta la îndemân` unui om h`r`zit cu „acces