Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

MARIANA SIPOß
invitat „ex ponto”
Mario Vargas Llosa [i noi
Mario Vargas Llosa (n. 1936) [i c`r-
]ile sale ne înso]esc pe p`mânt de
mai bine de patru decenii. Cariera sa literar`
a început în 1959 cu un volum de povestiri:
ßefii. Autorul a dobândit o mare notorietate
în 1963, când avea doar 27 de ani, cu romanul
Ora[ul [i câinii (roman tradus în peste
20 de limbi, printre care [i \n limba român`,
la Editura Humanitas – traduc`tor: Coman
Lupu). Au urmat o nou` culegere de povestiri
C`]eii – 1967 – [i apoi seria romanelor
azi celebre, dintre care primul prezentat cititorilor
români a fost Casa verde, din 1967,
ap`rut, în traducerea Irinei Ionescu, înc` din
1970, la Editura Univers.
A
Festivalul Interna]ional
„Zile [i Nop]i de Literatur`”
(Bucure[ti-Neptun,
16-20 sept.) \l are ca invitat
pe marele scriitor peruan
Mario Vargas Llosa,
care este laureatul
edi]iei 2005 a
Premiului OVIDIUS.
fost prima mea întâlnire cu opera acestui scriitor extraordinar. Eram
student`, aveam op]iuni clare si definitive – credeam eu atunci, la vârsta
tuturor entuziasmelor, dar constat cu bucurie c` a[a au r`mas pân`
azi – pentru opera a doi scriitori (Faulkner [i Marin Preda) [i iat` c` îmi
c`dea în mân` acest roman al unui scriitor sud-american necunoscut [i
îmi amintesc c` nu încetam s` m` minunez la fiecare pagin` ca în fa]a
unei risipe de aur ap`rut brusc în nisipul din albia unui râu. Atât am vorbit
despre aceast` carte tuturor prietenilor mei, atât de mult am împrumutat-o
în dreapta [i în stânga, încât nu mai [tiu unde a disp`rut definitiv
din biblioteca mea. ßi de[i am acum în bibliotec` toate c`r]ile lui Mario
Vargas Llosa, în român` sau în spaniol`, simt nevoia versiunii române[ti
a romanului Casa verde, cu atât mai mult cu cât ea este [i azi o dovad`
incontestabil` a meritelor Editurii Univers care – cu un sim] al valorii [i o
bun` cunoa[tere a pie]ei mondiale de carte, cu toate limitele impuse de
cenzur`, f`cea tot posibilul [i imposibilul pentru a oferi cititorului român,
EX PONTO NR.3, 2005
5