Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2005
42
Mi-am b`gat picioarele în el de servici – oricum, era evident c` în curând
avea s` se aleag` praful de tot [i de toate – [i am plecat s` scriu povestea,
acas`. Dar cum s` o termin? Ca s` aib` [anse de publicare ar fi trebuit s`-i
înn`desc un final optimist: o lume a simbiozei între noul regn [i cele naturale,
vreo rezolvare oportunist` ce mi-ar fi adus, pe bun` dreptate, oprobiul cititorilor,
care vedeau [i ei ce era în jur. Nu! Era groas`! Praful `sta spulbera tot ce era
artificial pe noi. ßi, ghinion! cam totul era a[a: tr`iam, în anii optzeci, într-o lume
de sintez`, artificial`. Sloganul lui Galilei ar fi trebuit parafrazat: „Da]i-mi un
cojoc de blan` [i v` îmbrac tot Universul!” Pân` [i parizerul de la Alimentara
era îmbr`cat în foi]` de vinilin. Cine [tie ce-o mai fi fost [i con]inutul lui?