Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2005
186
este primul Scaun al Bisericii Siriene, de[i, ulterior, au ap`rut alte Scaune
episcopale, care [i-au avut sau \[i au \nc` re[edin]a \n centrele geo-politice
importante, inclusiv \n Capitala ¥`rii (Damasc). Aceea[i realitate o afl`m [i
\n Apus. De pild`, primatul Bisericii Fran]ei nu este Arhiepiscopul Parisului, ci
Arhiepiscopul vechiului Scaun prima]ial al Galiei, adic` cel din Lyon, care, de
jure, este [i Cardinal. Acela[i lucru \l afl`m [i \n Spania, unde vechiul Scaun
prima]ial de Toledo de]ine prima]ia \n Diptice.
Chiar dac` anumite interese personale ar \mpiedica ridicarea Tomisului la
rangul de Mitropolie, nu trebuie neglijat faptul de a trece Scaunul Tomisului, fie
el [i Arhiepiscopal, cu titlu onorific, pe locul \nt~i \n Dipticele Bisericii noastre.
Prin aceasta, titulatura \nt~ist`t`torului Bisericii noastre, de Arhiepiscop al
Bucure[tilor (capitala ¥`rii, n.n.), Mitropolit al Munteniei [i Patriarh al Rom~niei,
nu este \ntru nimic prejudiciat`, v`t`mat` sau mic[orat`; dimpotriv`,
titulatura Scaunului patriarhal al ¥`rii se \nscrie \n continuitatea apostolic`
a celui mai vechi Scaun episcopal mitropolitan [i arhiepiscopal al neamului
rom~nesc [i, \n consecin]`, \[i revendic` [i el o canonicitate aidoma marilor
patriarhate apostolice.
Printre altele, prin adresa nr. 4280 din 5.02.2003, Cancelaria Sf. Sinod
f`cea cunoscut Arhiepiscopiei Tomisului c` „\nfiin]area de noi eparhii… aduc
modific`ri \n dipticele eparhiilor Bisericii Ortodoxe Rom~ne care, \n decursul
tradi]iei sale istorice, chiar \n afar` de contextul Ortodoxiei, este cunoscut`
ca av~nd cinci mitropolii.”
Referitor la aceast` afirma]ie, trebuie precizat, \n primul r~nd, c` \n cazul
Tomisului nu este vorba de \nfiin]area unei eparhii noi, ci de o reactivare a
metropolei biserice[ti a neamului daco-romanilor de la Nordul Dun`rii. çn al
doilea r~nd, trebuie precizat [i re]inut faptul c` reactivarea Scaunului mitropolitan
al Tomisului, dup` aproape zece secole de uitare, este [i un act
justi]iar at~t pentru con[tiin]a noastr` rom~neasc`, c~t [i pentru identitatea
noastr` etnico-religioas`. C~t prive[te a[a-zisele modific`ri sau bulvers`ri \n
Dipticele eparhiilor Bisericii Ortodoxe Rom~ne, ]inem s` preciz`m c` \n cazul
Tomisului nu este vorba de o modificare, ci de o „restitutio in integrum”, adic`
de o revenire la aria canonicit`]ii organiz`rii eparhiilor Bisericii noastre. De
aceea, prin reactivarea celei mai vechi Eparhii mitropolitane de pe teritoriul
¥`rii noastre, nu se produc modific`ri \n Dipticele Eparhiilor Bisericii Ortodoxe
Rom~ne, ci se aduc corectivele necesare pentru a \nscrie \n aceste Diptice
Eparhiile ¥`rii \n ordinea vechimii lor istorice [i canonice.
Dac` putem vorbi cu adev`rat de modific`ri produse \n Dipticele autentic,
cel dintru \nceput, al Bisericii Ortodoxe Rom~ne, atunci aceasta s-a produs
\n secolul al XX-lea, c~nd s-au \nfiin]at mitropoliile Craiovei [i Timi[oarei,
pe care nu le putem \nscrie \n a[a-zisul decurs al tradi]iei istorice al Bisericii
Ortodoxe Rom~ne. Ca atare, cu at~t mai pu]in avem vreun temei istoric [i
canonic ca s` putem afirma c` „\n decursul tradi]iei sale istorice, chiar \n
afar` de contextul Ortodoxiei, Biserica noastr` este cunoscut` ca av~nd cinci
mitropolii (cf. Gramatele mitropolitane [i Adresa Cancelariei Sf. Sinod, nr.
4280 din 5.02.2003).
çn afar` de faptul c` \n primul mileniu Tomisul a fost unicul Scaun mitropolitan
al ¥`rii [i c` abia din a doua jum`tate a secolului al XIV-lea am avut
Trei mitropolii, \n cazul celor trei provincii istorice rom~ne[ti, Valahia, Moldova
[i Transilvania – ilustrate de nume precum Antim al ¥`rii Rom~ne[ti, Iosif
al Moldovei [i Ghelasie al Transilvaniei – nu trebuie \ns` uitat c` nici de un