Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

profiluri contemporane
FLORENTIN POPESCU
P
Gheorghe Pitu]
rin anii 1966-1968, în cofet`ria „Albina”, din imediata vecin`tate a Institutului
de Arhitectur` [i a Facult`]ii de Limba [i Literatura Român` din
Bucure[ti, dincolo de perdeaua groas` de fum [i înc`rcat` de replicile
poe]ilor, prozatorilor [i dramaturgilor, ale criticilor literari [i gazetari aspiran]i
la gloria muzelor, ce se adunau acolo, strân[i ca de un magnet,
zi de zi, descopereai un ins sp`tos, t`cut [i cu priviri ca de viezure. Era
Gheorghe Pitu], omul la care te fascinau, întâi [i-ntâi, ochii nelini[ti]i [i
vii, c`tând parc` speria]i c`tre codrul l`sat în urm`, tem`tori de lumea
zgmotoas` [i str`in` în care ajunseser` f`r` voia lor.
La mesele în jurul c`rora se adunau în fiecare diminea]` colegi de
genera]ie, cu un an-doi mai mici ori mai mari decât el, precum Adrian
P`unescu, Petru Popescu, Virgil Mazilescu, Marius Robescu, Dumitru
Dinulescu, Daniel Turcea (câteodat` [i Ioan Alexandru [i Ana Blandiana,
abia sosi]i de la Cluj) [i înc` mul]i al]ii, Gheorghe Pitu] f`cea o figur`
aparte. ßi nu prin cine [tie ce tr`s`turi fizice deosebite, ci prin vorba bine
cump`tat` [i adânc`, prin aerul de u[oar` stânjeneal` ce i se putea citi
pe figur`. El era, în adev`r, o excep]ie printre consumatorii de cafea [i
de îndelungi taifasuri literare în jurul ei: venea din îndep`rtatul Bihor [i
era, la modul cel mai propriu al termenului, un om al p`durilor, fiindc`
fusese o bun` bucat` de vreme p`durar. Altfel spus „tr`ise” [i sim]ise
natura la ea acas`, „conversase” cu arborii [i lighioanele p`durii în chip
direct [i nemijlocit, cunoscând adic` tainele codrului [i ale mirificului s`u
univers.
Înt~mpinat cu entuziasm de unii, privit cu rezerve [i suspiciune de
al]ii, ori pur [i simplu ignorat de cei mai mul]i dintre cei ce treceau pragul
localului amintit, Gheorghe Pitu] era, îns`, unanim, apreciat, direct sau
în tain`, de c`tre to]i.
Editura pentru Literatur` [i Editura Tineretului aveau, în acei ani, o
foarte frumoas` colec]ie pentru debutan]i, „Luceaf`rul”, [i unii dintre cei ce
frecventau „Albina” ap`ruser` deja acolo sau aveau manuscrise depuse
la diver[i redactori în vederea tip`ririi lor în amintita colec]ie.
Gheorghe Pitu] se num`ra printre cei care s-au bucurat de „lumina
tiparului” în 1966, cu Poarta cet`]ii. Contextul în care debuta el se afla
EX PONTO NR.3, 2005
143