Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

care nu trece sau care trece foarte încet». Sul suicidio. Interviu cu Cioran al lui R.
Arqués, în M. A. Rigoni, In compagnia di Cioran, Padova, Il notes magico, 2004, pp.
80-81; trad. mea, I. C.
3Tot în acela[i interviu citim: «Fãrã ideea sinuciderii, m-a[ fi sinucis deja. Cu
aceasta vreau sã spun cã pentru mine sinuciderea este o idee pozitivã, care te ajutã
sã trãie[ti. Fãrã posibilitatea de a ie[i din via]ã, aceasta ar fi insuportabilã. În toate
momentele dificile din via]a mea, [i nu doar în acestea, am sim]it un fel de eliberare,
gândindu-mã cã totul era în mâinile mele, cã eram stãpân pe destinul meu. Poate cã
trebuie sã vorbesc despre orgoliu, însã este ceva care merge dincolo de orgoliu, este
un fel de atotputernicie. Din momentul în care [tii cã po]i dispune de propria via]ã devii
un adevãrat Dumnezeu». «Ce înseamnã sã te gânde[ti la sinucidere? De ce – mi
se spune – nu s-a sinucis? Deoarece pentru mine sinuciderea – în ciuda faptului cã
am sim]it de mult ori tenta]ia de a mã omorî – nu implicã ideea de a dispãrea, ci pe
aceea de a putea suporta via]a. Sinuciderea este un fel de salvare». «În mod normal
sinuciderea este legatã de o senza]ie de intensitate». «Cert este cã sinuciderea implicã
culmea sau prãpastia, înaltul sau abisul, fericirea extremã sau disperarea». Sinuciderea
este misterioasã. Porne[te dintr-un sentiment de imposibilitate, însã nimeni
nu va putea [ti vreodatã despre ce fel de imposibilitate este vorba. Sinuciderea este
singurãtate absolutã, pe care nici o explica]ie [tiin]ificã nu o poate elucida: este actul
individual prin excelen]ã».Idem, p. 77, p. 79, pp. 86-87; trad. mea, I.C.
4 E. Cioran, Pe culmile disperãrii, cit., p. 30.
5 Idem, pp. 83-84.
6 Despre ideea «mor]ii care nu moare», centralã în gândirea lui A. Zino, a se
vedea L’incertezza delle voci. Per una psicanalisi dello sviluppo, Pisa, ETS, 2002, în
special pp. 234-236.
7 E. Cioran, Pe culmile disperãrii, cit., pp. 85-86.
8 Convorbiri cu Cioran, Bucure[ti, Humanitas, 2003, p. 20.
9 E. Cioran, Exerci]ii de admira]ie, Bucure[ti, Humanitas, 2003, p. 177.
10 Cf. G. Rotiroti, Introduzione, în Urmuz, Pagine bizzarre, Roma, Salerno Editrice,
1999.
11 E. Cioran, Pe culmile disperãrii, cit., pp. 86-87.
12 Idem, p. 132
13 Idem, pp. 167-168.
14 Convorbiri cu Cioran, cit., p. 173.
15 Ibidem.
16 A se vedea, în acest sens, A. Holderegger, Il suicidio. Risultati delle scienze
umane e problematica etica, Assisi, Cittadella Editrice, 1979.
17 A. Guidi, Il suicidio come messaggio d’amore, în Notes Magico. Annuario del
centro di ascolto e orientamento psicoanalitico, n. 2, Firenze, Editrice Clinamen, 2002,
pp. 7-35.
18 Idem, pp. 7-8.
19 Despre influen]a lui Nae Ionescu asupra «Tinerei Genera]ii» a se vedea lucrãrile
mai recente, pentru a cita doar câteva: Z. Ornea, Anii Treizeci. Extrema Dreaptã
Româneascã, Bucure[ti, Editura Funda]iei Culturale Române, 1995; I. P. Culianu,
Mircea Eliade, Bucure[ti, Nemira, 1995; C. Mutti, Penele Arhanghelui. Intelectualii
români [i Garda de Fier, Bucure[ti, Anastasia, 1997; P. Bollon, Cioran, l’hérétique,
Paris, Gallimard, 1997; A. Laignel-Lavastine, Filozofie [i na]ionalism. Paradoxul Noica,
Bucure[ti, Humanitas, 1998; M. Dinescu, Mihail Sebastian. Publicist [i romancier,
Bucure[ti, Editura Du Style, 1998; S. Alexandrescu, Privind înapoi, modernitatea,
Bucure[ti, Editura Univers, 1999; N. Parfait, Cioran ou le défi de l’être, Paris, Editions
Desjonquères, 2001; A. Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco: l’oubli du fascisme,
Paris, PUF, 2002.
20 G. Liiceanu, Itinerariile unei vie]i : E. M. Cioran, Bucure[ti, Humanitas, 2001,
p. 81.
21 E. Cioran, Caiete III 1967-1972, Bucure[ti, Humanitas, 1999, p. 117.
22 Op. cit, I, p. 101.
EX PONTO NR.3, 2005
99