Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

8 februarie
Am \nceput s` citesc al doilea volum din çnsemn`rile
zilnice ale lui Maiorescu (anii 1881-1886). M`rturisesc
c` nu m` \nc~nt`. Le citesc totu[i cu interes. ßi poate c`
nici n-ar trebui s` pretind mai mult – s` cer literatur` de la un jurnal intim de
o des`v~r[it` sinceritate. Uneori e interesant prin datele consemnate, alteori
prin reflec]iile – rare – sau g~ndurile ce-i vin \n fuga condeiului. T.M. a fost
un temperament echilibrat, \ngrijit totdeauna de partea material`, [i \n fiecare
pagin` aminte[te de temperatura zilei, de confortul personal, ]ine socoteala
fiec`rui ban cheltuit, av~nd \ns` [i un interes deosebit pentru manifest`rile
spiritului. A fost \n orice caz mai mult avocat dec~t filosof [i un avocat bine
instalat, \n via]` [i \n profesie, c`ruia \i mergeau admirabil treburile. N-are, \n
toate aceste \nsemn`ri zilnice, nici o sclipire, nici o pagin` care s` te mi[te,
nici o relatare care s` ias` din banal. Totul e plat, amorf, anost. ßi totu[i
– ciudat! - \l citesc cu mult` curiozitate. Probabil c` `sta este principalul merit
al unui jurnal intim.
Ha! çl acuz pe Maiorescu, [i nu-mi dau seama c` „jurnalul” meu nu are nici
m`car defectele celui al s`u. Nici m`car defectele, c`ci acesta nici nu e un
jurnal, ci o brambureal`, o abera]ie; niciodat` nu-l voi putea lua \n serios (\n
sensul de a scrie aici regulat [i cu o anumit` ordonare a ideilor) [i totdeauna
voi fi preg`tit s`-l distrug, \nainte de a sf~r[i eu.
Ah, sf~r[itul! Ast`zi \l doresc mai tare ca oric~nd. Simt \n toate fibrele fiin]ei
mele pofta de a muri, ca s` scap de aceast` pedeaps` a vie]ii mele. Nu [tiu
ce s` cred, dar parc` am \n mine un demon ce nu-mi d` pace niciodat` [i
m` face s` nu tr`iesc \n bune rela]ii cu ceilal]i, sau la fel ca ei. (S-ar putea,
tot at~t de bine, s` am \n mine un \nger – dar [i asta este tot o condi]ie antiuman`).
Ast`zi m-a indispus mult d-ra P. Ieri o s`rutasem – de fapt [i ea m`
provocase – ceea ce a tulburat-o peste m`sur` (o fat` b`tr~n` la primul ei
s`rut!). Azi, a ap`rut foarte hot`r~t` s` m` \nfr~ng` (reac]ie de femeie refulat`).
M-a c`lcat pe nervi procedeul ei. Cu fetele b`tr~ne e mai bine s` nu ai
nimic comun suflete[te. Sunt prea curioase, suspicioase, nervoase, sfioase,
ambi]ioase, capricioase [i e imposibil s-o sco]i la cap cu ele.
23 februarie
Ast`zi am primit ultima carte a lui Eliade, Fragmentarium,
o sut` cincizeci de pagini cu articole diverse,
publicate, majoritatea, \n Vremea, scrise la \nt~mplare,
din obliga]ia hebdomadar` pe care i-o crea exigen]a revistei. Le-a str~ns \n
volum [i a f`cut \nc` o carte. C~te n-a[ putea, sau n-a[ fi putut s` fac [i eu,
dac`… Ah, acest dac`!… Dac` mi-a[ fi impus o disciplin`, dac` nu m-a[ fi
irosit ca un bezmetic pe toate c`r`rile vie]ii, dac` nu mi-a[ fi distrus singur
piedestalele pe care m-a[ fi putut fixa. Am dat totul Libert`]ii. Libertatea, de
orice fel, de orice nuan]`, \n orice sens, oriunde [i oric~nd, m-a \mpiedicat
s`-mi creez o pasiune – \n afar` de aceea a dragostei – s`-mi trasez o c`rare,
s`-mi aleg o ]int` \n via]`. Libert`]ii – pe care am dus-o adesea p~n` la
anarhie, pe plan social, spiritual [i sufletesc – i-am dat tot ce a fost mai viu [i
mai frumos \n mine, iar ea nu mi-a dat dec~t satisfac]ia de a-i fi cunoscut [i
sorbit deliciile inconsistente [i efemere. La v~rsta mea Eliade, de[i e mai mare
ca mine doar cu vreo trei-patru ani, avea c~teva romane tip`rite, era „[ef de
genera]ie”, lucra intens, se bucura de o mare popularitate. Eu?… Dar oare
acesta e esen]ialul? Cred c` am cunoscut [i eu ceea ce se nume[te „glorie
EX PONTO NR.3, 2005
59