Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

care nu numai c` nu l-am purtat, dar nici nu l-am provocat [i pe care, în subcon[tientul
meu cred c` nici nu mi l-am dorit vreodat`. A fost numai o simpl`
stratagem`, iluzia de rezerv`, ca s` m` pot irosi f`r` nici o remu[care. De
fapt, nici nu [tiu bine ce vreau s` scriu, nu m-am priceput niciodat` s` îns`ilez
pove[ti [i chiar dac` mi s-a întâmplat s` o fac uneori, au ie[it atât de
anoste [i de f`r` în]eles, încât am renun]at. Mi s-a p`rut îns` c` scrisul este
un mijloc de izb`vire, o rug` smerit` la cap`tul c`reia po]i fi iertat de p`cate.
Dar, dac` ar fi a[a, înseamn` c` numai p`c`to[ii scriu? Nu cred. Oricum, asta
îmi aminte[te de prima mea întâlnire cu un editor, dup` ce izbutisem s` adun
câteva povestioare într-un voluma[, de care eram mândru atunci. Dar, asta o
[tiam numai eu [i nu m-a absolvit de cumplitele emo]ii în fa]a acelui sl`b`nog
înalt, cu o fa]` mic`, sever` [i cu ni[te ochelari cu lentile groase, prin care
mi s-a p`rut c` nici nu m` vedea. Dar, am s` v` spun alt`dat` istoria asta.
Acum, m` a[ez la birou [i mângâi – cu tandre]e – colile albe, capodopera
mea neînceput` înc`. Iau o gur` de cafea, aprind o ]igar` [i, într-un col] al
hârtiei încerc peni]a. Ea scrie, dar eu nu gândesc. Dac` îmi vine vreo idee, o
risipesc repede sub un noian de întâmpl`ri, c`rora nici eu nu le mai pot g`si,
la atâta distan]` în timp, semnifica]ia. Mi s-a n`z`rit, de aceea, c` în locul
unui roman, care nu [tiu cum ar ie[i, ar fi mai potrivit, nu un jurnal, fiindc` ar
însemna s` scriu acelea[i fraze în fiecare zi, ci povestea vie]ii mele. Ceva m`
opre[te, îns`. Convingerea c` n-am avut deloc o via]` spectaculoas`, c` nu
m-am c`]`rat pe cine [tie ce vârfuri, de unde s` privesc lumea cu deta[are,
dar [i cu în]elepciune, c` nimic din ce mi s-a întâmplat nu m` a[eaz` deasupra
altora [i nu este pilduitor pentru ceilal]i. ßi-atunci, pe cine [i de ce ar interesa
o existen]` obi[nuit`, banal`, unduirea unui fir de iarb`? Nu [tiu ce s` fac, [i
m` deruteaz` faptul c` acest Ilarion însingurat nu poate fi nici obiectul unui
roman, nici subiectul unui volum de memorii. S` nu fi l`sat el nici o urm`, s`
nu mai r`sune pe nic`ieri ecoul pa[ilor lui, s` nu mai lunece prin alte vremuri
umbra lui, s` nu mai r`sar` când [i când în amintirea vreunei femei? Doar
aceast` Maria-Magdalena?
EX PONTO NR.3, 2005
57