Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2005
172
Alaiul caprei este considerat cel mai vechi [i mai spectaculos din Carnavalul
de iarn` la români:
„Aminte[te întrucâtva alaiul dionysiac al f`pturilor antropo-caprine la traci,
la grecii antici [i la romani. În jurul Caprei care domin` alaiul se grupeaz` mai
multe personaje daimonice, de tipul satyrilor, faunilor [i pani-lor, reprezenta]i
prin mo[i [i babe, ghidu[i [i p`c`lici, ]ârcovnici [i pristavi etc. care conlucreaz`
fiecare în parte la desf`[urarea ritului magico-mitic al prolificit`]ii zoologice
[i fertilit`]ii telurice”. 29 Alte alaiuri cunoscute [i studiate de cercet`tori, fie
din punctul de vedere al mitologiei, fie al istoriei teatrului, fie al etnografiei
– Alaiul C`iu]ilor, al Malancei, al Plugu[orului – sunt considerate a fi, dup`
unii de origine greceasc`, derivând din Antesteriile Dionysiace, dup` al]ii de
origine slav`, iar al]ii pledeaz` pentru originea lor trac`, derivând din rituri
agro-pastorale trace .30
„Cum toate etniile men]ionate apar]in familiei de neamuri indo-europene,
care au ocupat teritorii din sud-estul european, este firesc ca reminiscen]e
ale Jocurilor rustice pentru invocarea fertilit`]ii s` fi supravie]uit în aceste
regiuni.” 31
Un rit agrar str`vechi este transfigurat [i în Jocul cucilor, r`spândit în
epoca feudal` în Transilvania de sud, Moldova, Muntenia [i Dobrogea [i
men]inându-se pân` în vremea noastr` de-a lungul Dun`rii, în zona de contact
[i de interferen]e etnografice între cultura popular` româneasc` [i cea
a popoarelor sud-slave. 32 Scenariul mitico-ritual al Cucilor cuprinde satul în
totalitatea sa. Ac]iunea „se desf`[oar` în trei p`r]i: prima parte în diminea]a
de l`satul secului, când alaiuri de cucoaice (fl`c`i travesti]i în femei), cu
zurg`l`i la picioare, la brâu [i cruci[ pe piept, cutreier` satul simulând b`taia
tradi]ional` cu chiuliciul (un bici în vârful c`ruia se afl` atârnat` o opinc`
rupt`); partea a doua, în dup` masa aceleia[i zile, când începe o pieset` în
care personajul principal este bunica cucilor, în jurul c`reia se strâng: miri
[i mirese, plugari [i plug`ri]e, ciobani [i ciob`ni]e, vân`tori, jandarmi, preo]i,
vraci [i uneori chiar m`[ti de c`mile spre a întocmi o mascarad` zgomotoas`
în mijlocul satului, unde se trag trei brazde simbolice în cerc, udând cu vin pe
unul din ei (de obicei pe mire); [i partea a treia, în seara aceleia[i zile, când
înainte de a se însera î[i scot m`[tile cu un anumit ceremonial, rupându-le
de pe cap, trântindu-le la p`mânt, c`lcându-le în picioare, strigând: S` piar`
cu tine/ tot ce-i r`u în mine/ [i s` fiu luminat/ cum am fost înturnat (…)! dup`
care urmeaz` hora satului [i un fel de retragere cu tor]e”. 33
Textul literar popular al întregului joc s-a pierdut, p`strându-se variante
fragmentare ale unor momente [i chiar [i acestea se pot schimba de la un
spectacol la altul, în func]ie de evenimentele locale petrecute între timp, de
spectatori, de buna dispozi]ie a juc`torilor. 34
Jocurile ]`r`ne[ti cu m`[ti, evoluate din riturile arhaice, sunt supuse influen]elor
ritualului cre[tin, astfel c`, în epoca feudal`, leg`turile dintre arta
popular` [i cea oficial` – a cercurilor privilegiate ori religioase -, de influen]`
slavo-bizantin`, se manifest` prin preluarea schemelor [i modelelor artistice
care p`trund în crea]ia popular`, fiind utilizate ca modalit`]i noi în reflectarea
realit`]ilor autohtone .35
Spre deosebire de apusul [i centrul Europei unde fenomenul „medieval”
se refer` la perioada evului mediu care cuprinde anii dintre antichitate [i Rena[tere
(cca. 400 d.Hr. – cca. 1400 d.Hr.) 36 la noi, acela[i termen se refer` la
secolele al X-lea – al XIX-lea. Explica]ia acestei întârzieri fa]` de dezvoltarea