Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2005
62
arunca o privire spre Dau[, ca [i cum el nici n-ar fi fost acolo. çn timpul lecturei,
cei prezen]i – H.P. Bengescu, Peltz, Monda etc. – se uitau mereu, pe furi[,
spre b`tr~nul umilit, neputincios [i delicat. La sf~r[it, Dau[ ca s` fac` ceva,
sim]indu-se izolat, a intrat \n vorb` cu mine, comunic~ndu-mi unele lucruri de
la Luna Bucure[tilor, Bucure[tilor unde e director [i unde eu \i sunt colaborator, bine\n-
]eles lucruri ce nu prezentau mare importan]` sau urgen]`, dar era un prilej
s` stea de vorb` cu cineva, s` ias` din izolarea ce sim]eam c` m` strive[te
parc` [i pe mine. çn cele din urm`, atmosfera \nc`rcat` a fost \nl`turat`, prin
trecerea la lecturile obi[nuite. St`ruia \ns` pe fa]a fiec`ruia un aer de nedumerire.
To]i erau curio[i s` aud` o explica]ie, s` vad` ceva, dar nimic. ßi,
fire[te, nimeni nu \ndr`znea s` spun` ceva, s` cear` vreo l`murire, s` \ntrebe
ce este cu aceast` misterioas` „scrisoare persan`”. çntr-un t~rziu, Maestrul
\nsu[i a dedus, cu ambiguitate: „Nu s-a \n]eles deci, fiindc` n-a r`suflat nimic”.
çntr-adev`r, asisten]a amu]ise ca \n fa]a unei enigme. Eu, unul, m`rturisesc
c` n-am \n]eles nimic. Personal, cred c` a citit aceast` „Scrisoare persan`”
\n plenul cenaclului, la incitarea lui Damian, care a vrut s`-l „execute” astfel
pe Dau[ [i \n public, iar Lovinescu n-a avut curajul s`-l refuze. Totul fusese
aranjat mai dinainte, f`r` [tirea lui Dau[, care fusese „invitat” \n mod special
ast` sear` la cenaclu, f`r` s` b`nuiasc` ce-l a[teapt`. Din locul unde m`
aflam, am auzit cum Damian, la plecare, i-a spus Maestrului: „A[a ceva \mi
place [i mie!” To]i \l priveau \ns` cu antipatie.
Dup` astea, Petra[incu a citit un fragment de roman, destul de slab, cu
unele vulgarit`]i [i prea pu]in` art`, despre care Maestrul s-a pronun]at c`
e „magistral”…
A murit Nae Ionescu. C~nd am aflat vestea, alalt`
sear`, mi s-a p`rut o glum`. Ordinea a publicat,
totu[i, cea dint~i [tirea. Ieri diminea]`, toate ziarele
au publicat c~te o not` scurt` \nso]it` de fotografia
decedatului pe catafalc. (S` se vad` bine c` a murit!
çn acela[i num`r se publica declara]ia „fo[tilor legionari” prin care aderau la
F.R.N.) 3 17 martie,
ora 9 diminea]a
. Un om at~t de viu, cu o inteligen]` ce intriga totdeauna, un profesor
universitar la ale c`rui prelegeri era moarte de om, director de gazet`, politician
cu rela]ii \n sferele de sus, moare aproape ca un simplu cet`]ean, f`r`
s` fac` v~lv`, fiindc` a[a cer \mprejur`rile.
Ieri diminea]` am vrut s` m` duc la el acas` – la B`neasa – s`-l v`d. Dar
n-am \ndr`znit – erau, desigur, acolo prieteni, profesori universitari, oameni
cu notorietate – ce-a[ fi c`utat eu, cu toate c` doamna Eliade mi-a spus la
telefon: „Dumneata po]i veni”. Pornisem cu g~ndul de a m` duce, dar pe drum
m-am r`zg~ndit [i m-am \ntors \n ora[.
L-am avut profesor de Logic` la Universitate. ßi, cu toate c` \n anii aceia
nu ]inea cursuri (avea prea multe atribu]ii politice, c`l`torea des \n str`in`tate),
iar la catedr` \l suplinea N. Bagdasar, s-a \nt~mplat ca examenul s`-l dau
cu el. çns` \n ce \mprejur`ri! çn anul acela, 1934 cred, a anun]at c` va veni
la Facultate, la sf~r[itul sesiunii, s`-[i examineze studen]ii. Nu erau mul]i
cei ce d`deau examen la Logic`. Au fost \ntocmite totu[i liste cu c~te cinci-
[ase candida]i pe zi, de obicei spre sear`, fix~ndu-se zilele de examinare
[i candida]ii \n ordine alfabetic`. ßtiam \n ce zi trebuie s` m` prezint, m`
preg`tisem, \ns` tocmai \n ziua aceea nu m-am putut prezenta la examen.