Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

acesteia s-a instalat \n literatura lui C. Novac \nc` de la primele scrieri. Astfel,
povestirea Mare nostrum din volumul de debut Cheltuieli de reprezentare
este proiec]ia impresiilor unui t~n`r tr`ind experien]a vagabondajului pe un
remorcher, \n vreme ce o alt` proz` din acela[i volum – Ispita de a tr`i \n
doi, ilustreaz` for]a de atrac]ie a m`rii, \n stare s` anuleze p~n` [i instinctul
erotic la un t~n`r. Este de spus, de altfel, c` situa]iile surprinse, viziunea
[i personajele propuse, tensiunea emo]ional` a paginilor anun]au \nc` de
la aceast` carte, ivirea \n perspectiv` a unui creator viguros, ceea ce s-a
[i \nt~mplat. Oricum, \ntr-o privire de ansamblu asupra beletristicii noastre
nu se poate s` nu constat`m c` nimeni p~n` acum nu a insistat \n m`sura \n care a
f`cut-o C. Novac \n abordarea literar` a universului marin, cu tot ce
presupune acesta. Decor fundal permanent, marea este la autorul nostru
mai mult dec~t un element de relief geografic, topos acaparator central, spa]iu
c`tre care graviteaz` irezistibil lumea, ea este un personaj principal care intr`
\n raporturi cu oamenii, „fiin]a” ce face totul, este \ns`[i ra]iunea de a fi a
literaturii lui C. Novac. Expresii artistice, finalmente, ale unei bogate fantezii
creatoare, „\ntrup`rile” m`rii se instituie la scriitorul nostru, literar vorbind,
\ntr-un cuceritor sistem de metafore elaborat cu inteligen]`.
Autor p~n` acum a cinci romane (Adio, Robert, Separa]ia bunurilor,
Var` nebun` cu b`rci albastre, Plutind avan pe marea cea ad~nc`, Punctul
mort), C. Novac este prozatorul care, prin aceste volume, ne-a dat ceea
ce se poate numi „Romanul m`rii”. Proz` dens` de fapte ce re]in aten]ia, cu
dezbateri [i analize larg desf`[urate, Romanul m`rii ne introduce \n lumea
oamenilor din preajma m`rii, fie indivizi maturi care prin natura profesiei se
afl` mai mereu \n zona portuar`, fie tineri cu un dezvoltat sentiment al m`rii,
pasiona]i ai c`l`toriilor pe ape, personaje aparte, sculptate cu art`, precum
Benito Macovei (din Var` nebun`…), ori Biciu (din Separa]ia bunurilor) [i
Mierloiu (din Punctul mort). Romanul m`rii este o carte despre ne\mplinirile
oamenilor [i fa]a str~mb` a unei realit`]i \n care „mi[un`” tot felul de indivizi
imorali, carieri[ti [i corup]i. A[a fiind, starea de spirit a autorului este una
complex`, esen]ial` dovedindu-se insatisfac]ia produs` de spectacolul vie]ii.
De aici evitarea emisiei patetice [i a solemnului.
Scriitor \n acela[i timp satiric, meditativ [i fantezist, C. Novac este structurat
\n gena afectiv` la antipolul sentimentalilor, care a adus \n literatura lui o
„r`ceal` lucid`”. Aceasta nu ucide poezia, numai c` poezia lui este una aparte,
specific` genului satiric, care include jocul inteligen]ei [i al fanteziei, facult`]i
prin care scriitorul devine un \ndr`gostit al alunec`rii \n miracolul artistic. çn
romanele sale, C. Novac este un ironist, unul dintre cei mai valoro[i din literatura
noastr` contemporan`, care, voluptuos al reprezent`rilor imaginare,
se las` furat de jocul \nchipuirii. Fapt important, textele lui ascund \ns` mai
\ntotdeauna un spirit reflexiv. çn context este de spus c` p~n` [i o scriere ca
Fericit cel care ca Ulise nu este, cum s-a obsevat ( N. Manolescu), doar un
memorial de c`l`torie ci vizeaz`, \ntr-un plan mai profund, cunoa[terea de
sine, stimulat` la cel aflat pe \ntinderile marine, de \mprejur`rile \n care se
g`se[te.
çmprumut~nd elemente ale prozei confesive, Adio, Robert, primul roman
al lui C. Novac, prezint` aspectul unei prelungi lamenta]ii adresate de erou
fostului s`u profesor de geografie. Protagonistul este aici [i personajul-povestitor.
Angajat ca fochist pe o nav`, eroul este \n structura sa sufleteasc`
un „c`rp`nos sentimental”, care, de[i se \nc`p`]~neaz` a nu-[i abandona
candorile adolescen]ei [i a crede \nc` \n visele f`urite alt`dat` \n liceu, cu
EX PONTO NR.3, 2005
159