Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

e. Ierarhia Bisericii Ortodoxe Rom~ne nu apare „\n secolul al XIV-lea”,
o dat` cu apari]ia statelor rom~ne – a[a dup` cum au afirmat eronat p~n`
[i unii istorici rom~ni 6 – ci \n epoca apostolic`, la Tomis, de unde [i locul de
„protie” ce se cuvine ierarhului tomitan \n Dipticele ¥`rii.
Dup` cum se [tie, dup` primul Diptice al Bisericii neamului rom~nesc,
cel de la Tomis, al doilea Diptice episcopal, pe p`m~ntul Rom~niei de ast`zi,
a fost cel de la Arge[. çn anul 1359, Patriarhia de Constantinopol recuno[tea
o stare „de jure et de facto”; ea nu crea o nou` institu]ie canonic` de
tip mitropolitan pe p`m~ntul rom~nesc. De-abia \n anul 1370 Patriarhia de
Constantinopol hirotonea un ierarh-mitropolit pentru rom~ni (Antim Critopulos).
çntr-adev`r, p~n` \n secolul al XIV-lea, Constantinopolul n-a hirotonit pe
mitropoli]ii Tomisului, except~nd pe grecii de la Durostorum (sf~r[itul sec. X)
[i Vicina (\nceputul sec. XIII). Mai mult, p~n` \n secolul al XIV-lea Biserica
neamului rom~nesc, de la Nord de Dun`re, a avut doar un singur çnt~ist`t`tor,
\n persoana ierarhului de la Tomis.
f. Scaunul mitropolitan de la Tomis n-a fost niciodat` exarhul Scaunului
patriarhal de Constantinopol. çn timpul celor aproape zece secole de existen]`
documentar` (secolele IV-XIV), mitropolitului Tomisului nu i s-a conferit titlul
de loc]iitor sau de exarh, a[a cum s-a \nt~mplat ulterior cu cel al Ungrovlahiei
(¥`rii Rom~ne[ti), la sf~r[itul secolului al XIV-lea [i \nceputul secolului
al XV-lea.
g. Scaunul arhiepiscopal [i mitropolitan al ¥`rii Rom~ne[ti nu \[i are ob~r-
[ia \n cel grecesc de la Vicina, ci \n cel de la Tomis, metropola neamului
daco-romanilor.
Faptul c` protoierarhul ¥`rii Rom~ne[ti a purtat [i titlul de „Arhimitropolit”,
atest` c` „prima sedis episcopalis” sau „prima totius ecclesiae Valachorum”,
adic` primul Scaun episcopal (arhiepiscopal [i mitropolitan) al vlahilor (rom~nilor),
se considera continuatorul celui de la Tomis [i nu al celui de la Vicina,
a[a dup` cum s-a afirmat eronat \n paginile istoriei biserice[ti [i profane
rom~ne. Nefiind familiariza]i cu textul legisla]iei [i doctrinei canonice, istoricii
respectivi nu au raportat [i coroborat informa]iile istorice cu realitatea canonico-ecleziologic`,
[i nici cu legisla]ia [i doctrina canonic`, autentic`, de
unde [i unele confuzii, interpret`ri [i concluzii eronate diseminate \n paginile
istoriei noastre, laice [i biserice[ti, privitor la organizarea Bisericii rom~ne \n
epoca respectiv`.
Reafirmarea statutului [i titlului canonic purtat odinioar` de arhiepiscopul
[i mitropolitul autocefal al Tomisului, protoierarhul rom~nilor din spa]iul
pontico-danubiano-carpatin, ar exprima cu pregnan]` nu numai faptul c`
Biserica nord-danubian` a p`strat vie, \n memoria ei colectiv`, amintirea
primului ei \nt~ist`t`tor, mitropolitul Tomisului, ci [i con[tiin]a ei treaz` c` ea
nu \[i are ob~r[ia \n Mitropolia de la Vicina, ci \n aceea de la Tomis. Desigur,
prin aceasta, s-ar aduce m`rturie gr`itoare [i despre continuitatea Scaunului
arhiepiscopal [i mitropolitan de la Tomis dup` invazia popoarelor migratoare
[i distrugerea cet`]ii primei mitropolii a ¥`rii. De altfel, faptul c`, \n Dipticele
Bisericii noastre, mitropoli]ii Tomisului trebuie s` ocupe primul loc \ntre mitropoli]ii
¥`rii se datoreaz`, f`r` \ndoial`, tocmai adev`rului de necontestat
c` ei au fost „Prima]ii” sau „çnt~ist`t`torii” Bisericii neamului.
Observarea principiului vechimii \n hirotonie, corolar al principiilor canonice
de baz`, apostolic [i ierarhic, este o realitate actual` at~t \n R`s`rit, c~t [i
\n Apus. çn Biserica R`s`ritean`, de exemplu, Scaunul apostolic al Antiohiei
EX PONTO NR.3, 2005
185