Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2005
68
Pasagerii iadului
U ltima sta]ie de metrou. Republica. În fa]`, dup` ce urci dintr-un fel
de grot` mizer`, halta. Sau gara. Tot Republica. C` doar nu era s`
r`mân` 23 August, dup` o revolu]ie sut` la sut` anticomunist`. Praf, rumoare,
miros de urin`. Peronul e plin, sala de a[teptare pustie, la casa de bilete nici
unul dintre c`l`tori. Probabil c` au to]i abonamente. Spre mirarea casieri]ei,
î]i iei „tichetul de c`l`torie” [i te preg`te[ti suflete[te pentru aventura în care
vei intra în curând. Ea debuteaz` cu urcarea în tren [i ocuparea locului. A[a,
ca pentru înc`lzire. O mul]ime dezl`n]uit`, intolerant`, un fel de hoard` pârjolitoare,
luptând pe via]` [i pe moarte, love[te url`, calc` totul în picioare,
într-un cuvânt, î[i câ[tig` cu trud` efemerul „loc”.
Dac` ai reu[it s` p`trunzi în vagon prin câteva ziduri umane mi[c`toare,
înseamn` c` ai o for]` apreciabil` [i c` zbuciumul nu ]i-a fost în zadar. Un
sumar inventar al „barierelor” ce ]i-au stat în cale este, credem, cât se poate
de edificator: gen]i burduh`noase cu con]inut enigmatic, recipien]i de forme [i
m`rimi diferite (gata pentru golire), obiecte comune sustrase, dup` trebuin]`,
mediului lor firesc.
Trenurile de noapte î]i ofer` cu generozitate un adversar în plus, foarte
perfid [i imprevizibil: întunericul. Compact. De nep`truns. Din când în când,
lic`ritul unei ]ig`ri (în vagon, desigur, doar e democra]ie) decupeaz` din bezn`
chipuri [i gesturi. Umane. Sau aproape. O toropeal` unsuroas`, sfâ[iat` de
]ipete, chem`ri, înjur`turi, amenin]`ri, se instaleaz` pe nesim]ite. Oamenii
comunic`. Cojile de semin]e zboar` prin aer sau se strecoar` discret sub
canapele. Sticlele gâlgâie ademenitor. Le urmeaz` plesc`iturile pofticioase,
sughi]urile mul]umite. Vin, apoi, pove[tile spumoase, expresiile lejere.
Folclorul de consum. Radiocasetofoanele manelizeaz` patetic, la nesfâr[it.
Iubiri tr`date, dorin]e arz`toare, patimi mistuitoare. Via]a pe tarabe. ßepticul
la lantern` se încinge pân` la incandescen]`. Miza nu conteaz`. Se joac` de
amorul artei, cu accentul pe virtuozitatea iu]elii de mân` [i specularea neb`g`rii
de seam`. Pare de necrezut, dar în aceast` înghesuial` sufocant` mai
sunt [i oameni care circul`. Sunt comercian]ii. Romii no[tri dragi. Pigmentul
dominant în zon`. Precursorii privatiz`rii la scar` na]ional`. Cu o mân` te
îmbrâncesc, te împing, î[i fac loc, cu alta î]i ofer`. „Hai b`ie]i, cing` împotriva
plictiselii, t`rii pentru anestezie, lumân`ri pentru orice eventualitate”. La pre]uri
liberalizate, dar accesibile.
Distan]ele dintre sate sunt mici, g`rile dese, dar [i mai dese sunt tragerile
semnalului de alarm`. Nu pentru catastrofe, Doamne fere[te! Pentru distrac-
]ie. Dac` e bal... Cei n`scu]i sub o zodie norocoas`, epuiza]i [i înfrico[a]i,
dup` trei-patru ore de aventur` ajung la destina]ie. Olteni]a. Cap`t de linie,
cap`t de ]ar`. Locul unde întoarce trenul. E lini[te. Aproape se aude susurul
Dun`rii. Lumini pe malul bulg`resc. Umbre de stele c`l`toare pe ape. Ora[ul
doarme sub aripa încins` a verii. Arar, câte o adiere de vânt flutur` blana pe
câinii b`trâni. Dinspre gar` câteva umbre se strecoar` spre ora[. Pasagerii
iadului au ajuns acas`.