Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2005
48
finalul trimestrului întâi, când o boal` de rinichi, dublat` de o hepatit` sever`,
m-au obligat s` întrerup anul universitar [i s` m` retrag în ora[ul meu.
Câteva scrisori de la Apolla mi-au u[urat prima parte a convalescen]ei,
îns` coresponden]a noastr` a încetat subit din cauza prietenei mele. Pur [i
simplu nu a mai r`spuns scrisorilor, f`r` nici o explica]ie. Am intuit motivul [i,
spre uluirea mea, în toamn` m-am convis c` nu doar [i-a g`sit alt prieten, dar
s-a [i logodit cu medicul Gambit Licher`, fiul unor vecini înst`ri]i. De[i relativ
tân`r, dar mai vârstnic decât Apolla cu peste zece ani, medicul devenise
cunoscut în ora[, motiv pentru care pacien]ii îl cople[eau cu bolile lor, dar [i
cu substan]iale aten]ii...
Când ne îndreptam veseli spre concertul pentru care am primit întâia
invita]ie de la maestrul Linu Landra, pe înserat, mi-au atras aten]ia dou`
doamne care mergeau agale în aceea[i direc]ie cu noi, îns` pe cel`lalt trotuar.
Dup` felul cum p`[eau, mi-am dat seama c` sunt vârstnice, oricum se
situau bini[or în perioada de via]` numit` vârsta a treia. P`reau Pat [i Pata[on
feminiza]i. Doamna scund` [i plinu]` era îmbr`cat` cu rochie larg` [i lung`
pân` aproape de glezne. Labele picioarelor se aflau goale într-o pereche de
sandale uzate [i, în plus, pr`fuite. P`[ea leg`nându-se ca o ra]`. Doamna
înalt` avea rochia pân` deasupra genunchilor, a[a c` gambele ei se r`sf`]au
în toat` lungimea [i goliciunea lor, iar pantofii din piele de cobr`, cu tocuri cui,
accentuau aceste pl`cute însu[iri. Din cauza tocurilor, probabil, î[i men]inea
anevoie echilibrul, p`rea c` se deplaseaz` pe o bârn` nesfâr[it`, preferat`
numai de gimnastele de performan]`.
Nu ne desp`r]eau cincizeci de metri [i constat c` Pata[on femenin se
opre[te, î[i dep`rteaz` picioarele [i f`r` s` ia m`suri de precau]ie, cu privirea
a]intit` înainte, a urinat scurt, f`r` s`-[i ude pulpele ori sandalele pr`fuite.
A râs când Pat femenin a început s-o dojeneasc` [i s-o mustre c` n-a avut
r`bdare pân` acolo, apoi de îndat` se opri, îns` nu s`-[i a[tepte prietena,
ci pentru a dep`rta la rândul ei picioarele [i f`r` s` mai îndoiasc` genunchii
urin` prelung, demonstrând abilitatea dobândit` în multe prilejuri similare.
Tocmai atunci treceam prin dreptul lor [i au râs în hohote, împ`cându-se
astfel între ele, dar [i cu rinichii [i vezica lor urinar`. M`g`ri]ele! se revolt` în
[oapt` Apolla. Eu i-am r`spuns c` de fapt aceast` întâmplare duioas` ne va
purta noroc mult` vreme. N-a fost s` fie!