Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

Pe lângă aceşti reprezentanţi ai grupului oniric un alt nume cu reale afinităţi
pentru onirism a fost şi Şerban Foarţă. Acesta a fost reţinut de Leonid Dimov
pentru ceea ce reprezintă relativizarea semantică a cuvintelor, prin iluzia reală
sau realismul înşelător al limbajului/ textului visat în stare de conştienţă.
Cu alte cuvinte, oniricii nu descriu visuri reale, ci ei le produc. Aceştia
imaginează situaţii care se desfăşoară după o logică stranie. Ei trăiesc întrun
interior care aparţine unei alte realităţi, paralele, în care cronotopul nu
funcţionează după legile normalului. Lumea poeziei este reinventată. Limitele
limbajului sunt forţate. Prin intermediul cuvântului sunt create universuri imaginare:
străzi, vapoare, bazaruri, turnuri, bucătării de vară. Poezia reprezintă
un continuu balans între două lumi. Datorită constrângerilor de exprimare
impuse de realitatea socio-politică a vremii scriitorii onirici răstoarnă raporturile
obişnuite dintre lucruri, inventează contiguităţi şi, în acelaşi timp, creează
expresii ale ambiguităţii. Astfel, instanţa lirică se adăposteşte în cuvânt. Prin
intermediul ,,jocului” se evadează din real. Poetul oniric nu descrie visul, ci
se foloseşte de legile visului. visul poeţilor din grupul oniric poate fi văzut
drept un amalgam de elemente: contopirea visului romantic cu atracţia pentru
realizarea unei alte realităţi, existenţa, pe de o parte, a structurii împrumutate
de la Paul valéry şi, pe de altă parte, a simultaneităţii promovate de André
Bréton, textul în sine născându-se pe parcursul scrierii sale.
Astfel, poezia nu poate fi despărţită de o stare de evaziune, de apropiere
de modelul visului, într-o măsură mai mică sau mai mare. Realizarea de
vise, în stare de luciditate este, în ultimă instanţă, chiar condiţia poetului. Per
ansamblu, versurile se supun unor reguli formale care asigură muzicalitatea.
virgil Mazilescu face excepţie de la această regulă prin renunţarea la rime,
la echilibru.
Bibliografie selectivă
Surse primare
Brumaru, Emil, Opere, două volume, Editura Polirom, Iaşi, 2009.
Brumaru, Emil, Poeme alese 1959-1998, Editura Aula, Braşov, 2003.
Dimov, Leonid, Opere, trei volume, Ediţie îngrijită şi prefaţă de Ion Bogdan Lefter,
Editura Paralela 45, Colecţia Biblioteca Românească. Poezie, Piteşti, 2006.
Dimov, Leonid, Texte [Versuri], Prefaţă de Mircea Iorgulescu, portret de Florin
Pucă, Editura Albatros, Bucureşti, 1980.
Dimov, Leonid, Ţepeneag, Dumitru, Onirismul estetic, Antologie de texte teoretice,
interpretări critice şi prefaţă de Marian victor Buciu, Editura Curtea veche, Bucureşti,
2007.
Dimov, Leonid, Ţepeneag, Dumitru, Momentul oniric, antologie îngrijită de Corin
Braga, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1997.
Ivănceanu, vintilă, Versuri, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1969.
Ivănceanu, vintilă, Cinste specială, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1967.
Mazilescu, virgil, Opere complete (versuri şi proză), Ediţie alcătuită de Alexandru
Condeescu, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2003.
turcea, Daniel, Epifania, Poezii, Bucureşti, Postfaţă Arthur Silvestri, Coperta seriei
de Dumitru Ristea, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1982.
turcea, Daniel, Entropia. Poeme, Editura Cartea Românească, Bucureşti,
1970.
Ex Ponto nr. 2, 2012
115