Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr. 2, 2012
40
nu în genunchi; stau mormântule cu tine
faţă în faţă. recunoaşte:
pe lumea cealaltă
îmi eşti dator cu o singură
ţară curată, cu o singură viaţă.
(moarte- mamă, cu viaţa asta
mă rog ţie,
naşte-mă dar nu mă mai naşte
în umilinţa românie şi de-oi trăi
alt’ 89
trist la mine să nu mai vină tata.*
„fiule, fiule,
noi, voi, şi-n moarte-am fost trădaţi.
vino... fericiţi sunt aici
poeţii şi jertfiţii de ţara lor
uitaţi”)
Astăzi trece-n rugăciunea lacrimei
nu mană cerească, un puf ca de
amară păpădie
a căzut în iarna carpaţilor
peste revoluţiile din poezie.
înspre cine amarurile să le mai sting?
musteşte pământul ăsta
de-atâtea lacrimi de românie
şi noi în lume şi noi înfriguraţi
într-o sărac-amară soartă, dată să ne fie ...
tinereţea împuşcată în munţii banatului,
tinereţea lui ’89 împuşcată... cine
în acel atunci libertatea ne-a spus?
astăzi tace-n rugăciunea lacrimei
ca-n înălţarea crucii răstignită pe Iisus
Beţie-n cârciuma cu versuri
1
de ce
lumina din pahar s-a stins?
poate că lumea-i goală de timp ...
1
2
*Ion Caraiman, împuşcat de Securitate –12 Martie 1949 – în luptele anticomuniste
din Munţii Banatului.