Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

PETrU IoNESCU
I
Ex Ponto nr. 2, 2012
60
Eseu de supravieţuitor
-ai băgat în pământ, adică i-ai înmormântat (başca ce se-nţelege la prima
citire), cu mâna ta sau indirect, pe toţi cei mai în vârstă decât tine din casa şi
familia ta (chiar dacă pisica avea doar pe jumătate sau pe sfert vârsta ta, da
la animale e altceva, alt timp) – başca prietenii şi vecinii de vârsta ta sau chiar
mai tineri.... Amintirea bunicii pe care n-ai cunoscut-o, bunicul, tatăl, mama,
mătuşa, unchiul, câinele, pisica, papagalul... prietenul cel mai bun, colegul de
liceu, iubita din liceu, băiatul vecinului de la etajul trei, cel de vis-à-vis… ce
mai, un coşmar… Ai aflat când s-au îmbolnăvit... le-ai urmărit boala şi agonia...
le-ai spus ce trebuia sau nu în ultimele zile sau clipe, dacă ai fost sau nu lângă
ei... ai chemat medicul ca să-i consulte şi trateze, ai sunat la Salvare şi i-ai
dus la spital, i-ai internat sau i-ai adus sau nu înapoi acasă când nu mai aveau
ce să le facă pentru ca apoi să le constate decesul... n-ai asistat la pregătirea
pentru înmormântare, doar ai dat sau nu bani... o infirmieră l-a spălat şi
bărbierit pe taică-tu, nevastă-ta a spălat-o pe mătuşă-ta şi pe maică-ta... alte
rude le-au făcut coliva şi au vorbit cu popa pentru slujbă... locul de veci era
cumpărat demult de bunică-tu... le-ai dat ceva mărunţiş la gropari, ai aruncat
un pumn de pământ peste sicrie... apoi te-ai întors acasă şi ai început chiar
de-a doua zi să faci ordine, să arunci ce credeai tu că e de aruncat... mama
strânsese amintiri materiale, obiecte aşa cum tu păstrezi în memorie gânduri,
chipuri, glasuri, mirosuri ale celor dispăruţi... ai aruncat obiectele aşa zis inutile
aşa cum îţi arunci amintirile în cuvintele textelor ăstora... cotrobăind printre
intimităţile celor dispăruţi ai descoperit ce nu trebuia descoperit, ceea ce ei
au ţinut secret din bun simţ... ai descoperit lucruri şi texte pe care nu ţi le-au
arătat ori spus niciodată şi nici ei între ei... cu unii de-abia acum după moarte
te-ai întâlnit şi i-ai cunoscut... şi nu poţi să-i uiţi cu nici un chip, te obsedează
probabil toată viaţa şi vor dispărea odată cu tine…
Acum cred că tu eşti cel mai în vârstă din neam, aşa că... e rândul tău,
nu?!...
(Copiii şi alţii mai tineri ca tine aşteaptă- conştient sau nu, cu teamă sau
nerăbdare-un telefon la o oră târzie din noapte când nu poate fi vorba decât
de un singur lucru, aşa cum ai aşteptat şi primit şi tu la rândul tău… apoi te vor
duce la spital şi tot restul, povestea-i mucedă şi veche… toate-s vechi şi nouă
toate… şi ce ordine o să fie la tine-n cameră, pat şi birou… Altfel cum?!)