Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr. 2, 2012
56
pe la o sută zece kilograme. Manivelă era priceput la toate, dar la tranşat s-a
dovedit maestru. Adevărat maestru măcelar! toţi trei au înjunghiat primul porc,
l-au pârlit, l-au curăţit de-a rămas şoriciul coală de hârtie…
– Mihăiţă, hai de pupă porcu’… ştii tu! l-a poftit râzând prosteşte. numai
dacă vrei băşica, să-ţi faci balon… şi-a nuanţat vasile provocarea în final.
– Pupă-l tu, că tu l-ai ras! Eu l-oi pupa pe-al doilea… dacă oi avea chef
de balon.
– Da’ voi sunteţi zeflemişti, mă! s-a băgat în vorbă vătafu.
– hai, sparge tu gheaţa, că-s pentru tine! i-a întors-o Manivelă.
nu i-a priit gluma pungaşului de brigadier. A schimbat foaia:
– Manivelă, am o labă că sugrum un lup dacă-i prind gâtul…
vasile însă nu-i ăla să-l calci pe bătătură şi să-ţi vezi de drum ca şi când
nici usturoi n-ai mâncat, nici gura nu-ţi miroase. habar n-avea vătafu că-şi
găsise naşul.
– Braşoave! De ce n-ai pus mâna pe lupi când ţi-au rupt oile? ori măcar
pe lupoaica dintâi, c-a venit singură?!
– Păi n-am fost în sector, că altfel…
Au râs tractoriştii. Îl ştiau lăudăros, bun de furtişaguri şi de pus bine cu
grangurii de la raion… visa să ajungă preşedinte, pezevenchiul!
Au retezat capul porcului şi au dat carcasa în două, pe şira spinării. De aici,
l-a luat în primire vasile, sub un şopron. Prevăzător, brigadierul mai chemase
o femeie, să spele organele şi maţele. Şi adusese cam jumătate de top de
pânză albă, căreia, înainte, îi spunea lumea „americă”, acum, de când scriu
ăştia lozinci pe ea, i-au schimbat numele! Pentru bucătăriile simandicoşilor
unde urma să ajungă, nu dădea bine să împacheteze carnea în „Scânteia”.
Buturile, pulpele, muşchii, coastele, burţile, învelite în pânză – un sac de iută;
căpăţâna, măruntaiele maţele – alt sac; doi saci, un porc…
– gata comanda, să vină comisionarul! a rostit cu morgă de negustor
vasile. Altu’ la rând, vătafule! schimbă tonul, vorbindu-i ăluia poruncitor şi
bătând cu muchea toporiştii în masă.
– Aşteaptă, că nu-i chiar aşa simplu cum crezi! s-a dat mare brigadierul,
venind spre cei doi saci cu un creion chimic în mână. Să nu se încurce socotelile,
pe sacii cu primul porc ai să scrii câte un A, pe sacii cu al doilea, câte
un B… Şi tot aşa…
– Bravo mă! a pufnit în râs Manivelă. Îmi place că eşti dichisit când ai
interes! Plus că ai fost silitor la alfabetizare… ştii carte… măcar primele litere
din alfabet! Da’ de ce nu scrii tu?!
A înghiţit în sec vătafu. n-avea chef de ceartă, tocmai acum. tractoristul
a luat în primire al doilea porc, brigadierul şi Bujie l-au înjunghiat pe-al treilea…
La celălalt capăt al mesei lungi pe care erau tranşaţi porcii, vătafu aşternuse
un ziar „Scânteia”, iar pe el pusese, de la bun început, o pâine cât
roata carului, un codru de telemea bine îmbătrânită în saramură tare, câteva
cepe, o găleată cu vin şi trei căni smălţuite. Femeile nu beau! Fiecare, cum
prindea un minut liber, rupea un coltuc de pâine, tăia un colţ de brânză, îi
înmuia sărătura cu o cană de vin şi revenea la rostul lui. Cam acru vinul, dar
bun pe gerul ăla, le înfierbânta măruntaiele şi de-acolo îi cuprindea căldura
peste tot. Mai aveau focul la care pârleau porcii, plus focul peste care, pe
o pirostrie, stătea cazanul cu apă, că la treaba asta nu te descurci fără apă
caldă… I-a ciupit gerul, e drept, pe la mâini şi picioare îndeosebi, totuşi frig
cu adevărat nu le-a fost.