Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

ău – au fost înlocuiţi cu tractoare, câinii însă… tocmai când a rămas un singur
om a picat haita. Pentru patru sălbăticiuni a fost o joacă să sfârtece nouă
oi. Au luat patru, cinci au rămas cu burţile despicate şi cu maţele aburind pe
pământ. Până în seară, au murit…
În ziua haitei, vasile, Ion şi Mihăiţă erau în vagon. Au auzit vocea, urletul
de fiară încolţită: Luuupiii măăă! Săriţi, măăă, luupiii! n-au ieşit… Urli tu, urli,
da’ de pomană! Cin’ să te audă aici, în pustiu?! oamenilor, câţi or fi prin preajmă,
le e frică, nu ies din adăposturi nici să-i pici cu ceară. Dumnezeu e sus,
şi de te-ar auzi, tot i-ar lăsa pe lupi să-şi facă felul. Sunt şi lupii creatura lui,
e iarnă, sunt flămânzi, vor să mănânce, bieţii! tot din agoniseala oamenilor
sfârtecă. Lupii pe de o parte, partidul cu sculele lui pe de alta… omul?! Atât
poate! Singur între pământ şi cer, ba îi mănâncă lupii o oaie ori mai multe,
ba îi iau uliii din pui, ori bate grindină taman când să intri în lan cu secera, ori
se pune pe o ploaie de bălteşte apa pe tarlale până sufocă plantele… Asta
când nu e secetă! Aici, pe malul Dunării, se trezesc şi cu alte belele, că odată
se umflă apa de trece ca tăvălugul peste ogoare şi semănături, rupe diguri,
se întâmplă de ia grădini, case, spre primăvară se mai formează zăpor…
Dumnezeu, în ceruri, nenorocirile şi suferinţa, toate, pe pământ, peste om,
de nu mai înţelege sărmanul unde să cate mai întâi… Aşa a fost cu colhozul!
A picat ca un trăsnet peste sat, a mistuit tot ce era al gospodarului, cât adunase
fiecare. Ca o haită de lupi, activiştii, miliţienii, securiştii şi ce hram mai
purtau ei! Din mult-puţinul tuturor, la colectiv s-a strâns ceva avere. Să aibă
partidul. Să aibă cu ce se lăuda, realizări... de unde jecmăni... Lumea nu mai
era ca înainte. Înnebunise!
haita nu s-a mulţumit doar cu oile. Simţind c-a nimerit în sat fără câini, a
rupt şi doi porci… Aşa sunt lupii! omul mănâncă din ce are, ce se găseşte,
mai întotdeauna lasă şi pentru mâine, că nu se ştie! haita, când are de unde,
pofteşte masă regească şi strică mai mult decât mănâncă. Iar gardul de sârmă
ghimpată e pentru omul cinstit, hoţul şi lupul trec prin el ca vântul.
– Deschideţi mă, că sparg uşa! urla necunoscutul de-afară. Mihai, tu n-auzi?!
– ăsta-i nebun! răbufni vasile scoţând nasul de sub un vraf de pături
jerpelite şi unse cu toţi carburanţii şi lubrifianţii trecuţi prin minunea lor de
locuinţă. Bijboanca mamii lui de nătărău!
– Activistul! tresări Mihăiţă de sub alt vraf de zdrenţe. visam… eram la
proces… Pronunţa…
Potrivit dispoziţiunilor art. 101 Cod Penal va executa pedeapsa cea mai
mare, adică un an şi 6 luni de zile închisoare corecţională, totalizându-se
amenzile conform art. 104 Cod Penal, adică la 50000 lei amendă… Potrivit
dispoziţiunilor art. 101 punct 3 Cod Penal, se adaugă un spor de pedeapsă
de un an închisoare, astfel că inculpatul, în total, va executa 2 ani şi 6 luni
închisoare corecţională şi va plăti suma de 50000 lei amendă… Potrivit dispoziţiunilor
Decret 312 per 1949, declară confiscată averea mobilă şi imobilă,
situată în comuna G., judeţul T., proprietatea inculpatului… Obligă pe numitul
a plăti 1000 lei cheltuieli penale…
– … Activistul mi-a stricat visul, urma recursul…
– Cere-i daune, cădelniţa mamii lui de tâlhar! a râs celălalt, gândind că
astfel îşi scoate colegul din starea de tulburare în care picase cu noaptea-n
cap. Să fie taică-tu sănătos, să vină mai repede acasă… Că ăsta-i coşmar,
nu vis!
Ex Ponto nr. 2, 2012
53