Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

în legea ta. Alege (ce lung
e drumul noaptea!), altfel
n-ai să ajungi la timp acasă:
coliba diamantină te-aşteaptă,
inexpugnabilă, numai a ta,
pe muchii de prăpastie.
Cărările viitorului
În sfârşit, pe cărările viitorului,
invulnerabil în vesta de sârmă subţire,
împletită, veacuri la rând,
de paingi credincioşi,
în nişele stâncilor,
pornesc cu încredere: cât mi-am dorit-o,
cât am aşteptat.
Dar micile vietăţi ale trecutului,
jivine râmătoare, cu faţa în tină
şi gheare răsfirate,
fulguie tăcut în iarbă,
stropite cu sfială fumurie.
Le mângâi capetele,
îşi ridică fără bănuială ochii
fragezi, gălbui, iar soarele,
copil pe cer, e fiul lor.
oceane infinite sunt, ispititoare,
iar nu făpturi umile.
Cine le mângâie îşi simte mâna
prinsă de unda vieţii fără moarte.
Porunca însă este să nu zăboveşti,
dacă-ai ales. Merg mai departe,
sfâşiat, port chipurile lor în suflet.
o milă fără seamăn mă cuprinde,
pentru nonsensul părăsirii,
pentru dezastrul de a fi visat mereu
„cărările viitorului”, vis plin de cruzime.
A şti
Când a văzut, a prins pe dată
un fard sticlos de apărare,
din care fulgeră-n răstimpuri
aripioare de rechini. o mască
pe teroarea de a şti. Statui speriate
se retrag înspre periferii,
însă eroii publici se hrănesc din dâra
lor de melc aristocratic, lăsată
pe trotuar. La ieşirea din burg
Ex Ponto nr. 2, 2012
27