Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

3. Dumitru Ţepeneag şi Leonid Dimov au fost principalii teoreticieni ai curentului
literar numit „onirism structural”/ „onirism estetic”. Aceste texte, prin care teoretizau
,,onirismul estetic” au fost publicate în revistele literare şi culturale ale vremii. Leonid
Dimov, Daniel turcea, Laurenţiu Ulici şi Dumitru Ţepeneag au participat la „masa
rotundă” – moderator din partea redacţiei a fost Paul Cornel Chitic – găzduită de revista
Amfiteatru. Conţinutul publicat al acestei „mese rotunde” a reprezentat manifestul indirect
al grupului. Aici Ţepeneag reia clasificarea enunţată: „distanţându-se de romantici
(care voiau să cunoască «realitatea de dincolo») şi de suprarealişti (care voiau să
cunoască «realitatea de dincoace»), fără a preciza la ce fel de realitate acced oniriştii
(...) Daniel turcea, mai clar, vorbeşte de onirism ca stare. Dimov pledează pentru
condiţia poetului oniric, cel ce «nu descrie visul, el nu se lasă stăpânit de halucinaţii,
ci folosind legile visului, creează o operă de artă lucidă, cu atât mai lucidă şi mai
desăvârşită cu cât se apropie mai mult de vis»” în Ruxandra Cesereanu, Dosar critic
în Dumitru Ţepeneag, Prin gaura cheii. Cu douăsprezece ilustraţii de Rodica Prato
(new York), prefaţă, tablou cronologic, note, selecţie, dosar critic de nicolae Bârna,
Editura Allfa, Bucureşti, 2001, p. 579.
4. Apud Interviul realizat de traian Ştef în Vatra, nr. 1, 30 ianuarie 1981, p. 6, „Eu
cred că a gândi atunci când eşti doar o trestie e cel puţin un act critic, altminteri ai foşni
doar în bătaia vântului”, Leonid Dimov, Dumitru Ţepeneag, Onirismul estetic, Antologie
de texte teoretice, interpretări critice şi prefaţă de Marian victor Buciu, Editura Curtea
veche, Bucureşti, 2007, pp. 295-296.
5. Dumitru Ţepeneag, Războiul literaturii nu s-a încheiat, Interviuri, ediţie îngrijită
de nicolae Bârna, Editura Allfa, Bucureşti, 2000, p. 41.
6. Idem.
7. Ibidem, p. 53.
8. Leonid Dimov, „Preambul" în Luceafărul, nr. 27, 6 iulie 1968, p. 7; Leonid Dimov,
Dumitru Ţepeneag, Momentul oniric, antologie îngrijită de Corin Braga, Bucureşti,
Editura Cartea Românească, 1997, p. 36.
9. Ibidem, p. 35
10. ,,În odaia Minotaurului. Încercare asupra artei onirice”, Leonid Dimov în Onirismul
estetic, op. cit., p. 319
11. Ibidem, pp. 315-316.
12. Ibidem, pp. 316-317.
13. Ibidem, p. 259.
14. g. Călinescu, Curs de poezie (Principii de estetică), ediţie îngrijită, postfaţă,
cu indice de nume de Emil Manu, p. 27.
15. Ibidem, p. 112.
16. Apud Ateneu, nr. 11, noiembrie 1970, p. 5, în Poezia – mod de existenţă,
Leonid Dimov în Onirismul estetic, op. cit., p. 226.
17. Apud Secolul XX, nr. 5, mai 1971, pp. 178-179, în Criteriul decisiv, în Leonid
Dimov, Dumitru Ţepeneag, Moment oniric, op. cit., p. 235.
18. Dumitru Ţepeneag, În căutarea unei definiţii în Momentul oniric, op. cit., p.
30.
19. Sorin Alexandrescu, Identitate în ruptură: mentalităţi româneşti postbelice,
traduceri de Mirela Adăscăliţei, Sorin Alexandrescu şi Şerban Anghelescu, Editura
Univers, 2000, p. 217.
20. Gellu Naum, Faţa şi suprafaţa urmat de Malul albastru poeme (1989-1993),
oradea, Editura Litera, 1994, p. 66.
21. „virgil teodorescu are toate însemnele unui poet mare, versurile lui cele mai de
seamă vestind ivirea unor lumi neprevăzute. Poet-herald, virgil teodorescu intuieşte
în ultimă instanţă locul geometric al poeziei viitoare: linia de forţă care logodeşte visul
cu luciditatea.” „Inocenţa poetului” în Leonid Dimov, Dumitru Ţepeneag, Onirismul
estetic, op. cit., p. 176.
Ex Ponto nr. 2, 2012
117