Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr. 2, 2012
126
lor faţă de întreg conţinutul ideatic al cărţii, unde motivul calului chtonian sau
solar, de exemplu, joacă un rol foarte important. Cele două povestiri au ca
temă dragostea înflăcărată a tinerilor de la ţară. Iubirea tinerilor rezistă, nu se
stinge, mai ales dacă iubitele îi pun la încercare pe admiratorii lor. Analizând
modul de reflectare sau de anunţare a subiectului narativ chiar prin alegerea
de către autor a celor două titluri – Încercarea şi Năluci fulgerând înserarea
–, se poate observa mai întâi că ar fi vorba de înfăţişarea unor evenimente
scurte ca durată, însă foarte intens trăite de către protagonişti; apoi, că
există două categorii de personaje: statice şi mobile, ori active, implicate în
vârtejul peripeţiilor. Serina din Năluci fulgerând înserarea este un personaj
static. Sindina, cealaltă tânără de o frumuseţe răpitoare din Încercarea, nu
aşteaptă în pasivitate derularea evenimentelor, ci se implică, se deghizează
în bărbat pentru a-l provoca pe iubitul ei, pe Lazăr Arapu să piardă competiţia
la care participau numai flăcăii dintr-o întreagă zonă rurală. toate personajele
principale masculine din aceste două povestiri, Lazăr Arapu, gogu Stanciu şi
Costică Bubămustaţă sunt activ implicate, gata de a suporta iniţierea erotică
la care vor să-i supună Sindina şi Serina. gaston Bachelard arăta în cartea
sa Psihanaliza focului: „Iubirea nu-i decât un foc care trebuie transmis. Focul
nu-i decât o iubire ce trebuie surprinsă” 3 . Indiciul asupra comportamentului
ulterior al personajelor principale îl constituie numele sau porecla avută de
fiecare. Cele două eroine din povestirile analizate sunt chemate într-un fel
cam ciudat faţă de onomastica obişnuită de la ţară, aprope legendar, Sindina
şi Serina – cititorii putând asocia acestor prenume calităţi de zâne, iele,
„farmazoane” (cum spune povestitorul că ar fi Serina), ba chiar de sirene.
Ele vor fi portretizate în multe dintre secvenţele narative, focalizarea privirii
contemplative a bărbaţilor care le dau târcoale, mai ales când ele înoată în
Dunăre, oprindu-se asupra picioarelor ihtofonne ale lor: „..ierburile potopite de
floare, zdrobindu-le cu braţele, pieptul şi pulpele”, „peştii (...), de la gleznele
fetei până dincolo, în ostrovul tâlchia. Părea că o adiere neştiută de vânt
îngrunzise din senin linul apei. Atunci ea (Sindina, n.n.) păşea, uşoară ca un
fulg, pe deasupra Dunării, spre malul celălalt.” 4 ; „vârfurile picioarelor nu-i mai
atingeau nisipul, fata se scufunda cu ochii învioraţi de o stranie iluminare”,
„Serina luneca, pe sub bărcile şi plasele turtucăienilor, cu uşurinţa şi supleţea
unei mrene şi dispărea...” 5 .
Farmazoana descrisă aici de către narator prin repetarea ritmică a scenelor
de mişcare şi a celor de scufundare acvatică ne aminteşte mult de eroina din
Lostriţa, celebra povestire a lui vasile voiculescu, numai că la ovidiu Dunăreanu
nu se produce în Năluci fulgerând înserarea o identificare de ordin
fantastic între tânăra cu viaţă destul de retrasă, chiar aventuroasă, Serina şi
făptura neobişnuită, sirena care bântuie imaginaţia pescarilor sau a bărbaţilor
însuraţi cum sunt Stanciu şi Bubămustaţă.
Serina are nu doar abilităţi înnăscute de înotătoare, ci şi de bună grădinăreasă
sau podgoreană („Acolo, în curtea şi via, sălbăticite, de sub coasta
dealului, o vedeau toţi, din zori şi până-n amurg, legată la cap cu basmaua
roşie, trebăluind de una singură, mai ceva decât un bărbat” 6 . Sindina pare
o mică divinitate silvestră când îl însoţeşte pe tatăl ei la vânat de mistreţi.
„Sindinei i se mai dusese vestea şi din pricina vânătorilor de mistreţi şi de
vulpi la care îl însoţea pe tată-su, sau, de multe ori, ca nimeni alta din sat,
mergea de una singură.” 7 .
Despre ocupaţiile personajelor masculine centrale ale celor două povestiri
n -am afla chiar nimic dacă nu s-ar strecura o inobservabilă indicaţie a autorului