Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr. 2, 2012
198
În ultimii ani au existat preocupări privind reînvierea şi perpetuarea unor
sărbători şi obiceiuri tradiţionale cât şi a meşteşugurilor practicate de înaintaşi.
Alături de activitătile organizate de Formaţia artistică „Altona”, în anul 2007, la
Cerna, timp de cinci luni s-a derulat proiectul Meşteşugurile – punte de legătură
între nord şi sud, trecut şi viitor, coordonat de Anamaria Cazacu, având ca
obiectiv reînvierea ţesutului şi cusutului, printre participante numărându-se
şi eleve de origine meglenoromână.
Între propunerile privind măsurile ce ar trebui întreprinse pentru perpetuarea
sărbătorilor şi obiceiurilor moştenite de la înaintaşi, respectiv a
meşteşugurilor tradiţionale, fără îndoială, ca şi în cazul aromânilor, cel mai
important rol revine familiei. totodată, opinăm că ar fi benefic să fie organizate
o serie de cursuri opţionale pentru mai buna cunoaştere a culturii şi tradiţiilor
meglenoromâne, cât şi introducerea unor cursuri practice astfel încât elevii
să cunoască şi să deprindă unele îndeletniciri tradiţionale (ţesutul la război,
împletitul ş.a.). În acelaşi timp, se impune elaborarea unor proiecte cu tematică
referitoare la comunitatea meglenoromânilor pentru atragerea de fonduri
guvernamentale şi europene.
Cu ocazia anchetelor de teren efectuate în perioada 27 iulie – 9 august
2011 la meglenoromânii din grecia şi Republica Macedonia am constatat
că în mare măsură sărbătorile şi obiceiurile tradiţionale din ciclul familial şi
calendaristic au fost adaptate stilului de viaţă din zilele noastre. Altele au fost
împrumutate de populaţia majoritară a statelor în care trăiesc. Spre exemplu,
atât meglenoromânii din grecia cât şi cei din Republica Macedonia au preluat
colindele din patrimoniul imaterial existent la aceste popoare, fenomen întâlnit
şi în situaţia celor din România. Unele au fost, însă, perpetuate, focul ritual
din Ajunul Crăciunului practicându-se încă în grecia la Arhaggelos (oşani)
şi Periklia (Berislav). nici turta cu ban nu lipseşte de pe masa din seara de
Ajun.
În Republica Macedonia, la huma, de peste un deceniu a fost reluat un
vechi obicei, acela al sacrificării de berbeci (mgl. curbane) şi prepararea lor
după o reţetă tradiţională, cu ocazia hramului bisericii, la finalul slujbei religioase
toţi cei prezenţi fiind serviţi cu aceste bucate. Din dorinţa de a reînvia
obiceiurile practicate la nuntă şi botez, primarul „neoficial” din huma a organizat
nunta fiului său, în mod tradiţional, dar şi botezul nepoţilor, în biserica
din această localitate. Interesant de semnalat este şi faptul că la gevgelja a
existat, până în anul 1998, pentru mai bine de şase ani, o emisiune în dialectul
meglenoromân, la un post regional de radio, realizată de profesorul Minčev
Duče care a promovat cultura şi tradiţiile meglenoromâne.
Din păcate, cântecele şi jocurile tradiţionale mai sunt cunoscute astăzi
doar de cei în vârstă şi interpretate foarte rar. Dacă în grecia nu există niciun
ansamblu folcloric, în Republica Macedonia, în ultimele aproape două decenii
a existat unul, la gevgelja, dar în prezent acesta nu mai este activ.
Privitor la moştenirea de la înaintaşi a meşteşugurilor tradiţionale, treptat,
după al Doilea Război Mondial, cele mai multe au fost abandonate. Unele
se practică într-o formă evoluată de către urmaşii celor care s-au stabilit în
centrele urbane (trusturi de construcţii, fabrici de mobilă ş.a.). Cei mai mulţi
practică, în continuare agricultura, dar şi pomicultura, viticultura, legumicultura
şi într-o mai mică măsură creşterea animalelor. nu este însă mai puţin
adevărat faptul că tinerii meglenoromâni din centrele urbane lucrează în mai
toate domeniile de activitate, asemenea celor din România.