Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

în loc de cronica literară
NICoLAE roTUND
E
La despărţirea
de
Ioan Popişteanu
ra mândru de prenumele său: „Eu aşa am fost botezat – îmi spunea uşor
iritat când în presă apărea Ion –, Ioan sunt trecut în certificatul de botez. nu
m-am rebotezat ca alţii cu acest nume biblic. Dacă mă cheamă Ioan, aşa
să mi se spună”. A încercat să vadă dacă îşi găseşte rude, după numele
de familie, pe meleaguri ceva mai depărtate. „Pe la sfârşitul anilor ’80 i-am
făcut o vizită lui Cristian Popişteanu1 , redactorul şef al revistei Magazin
istoric. Când i-am zis pentru ce l-am solicitat, mi-a retezat-o scurt: «nu
suntem rude!». Atât. Şi mi-a întors spatele. hai să-ţi spun că la început
m-am simţit extrem de vexat, apoi, îţi mărturisesc sincer, m-am bucurat
că nu suntem rude. numai de astfel de rudă n-aveam parte!”
Ioan Popişteanu, bibliolog şi editor, s-a născut în satul Cârjelari, comuna
Dorobanţu din judeţul tulcea. Localitatea este situată prin vest, de
la Babadag spre Ciucurova, între ostrovul şi Pecineaga de tulcea, către
Brăila. „Mereu te invit să mergem acolo într-un weekend, şi n-ai timp
niciodată. Când vom merge, în sfârşit, o să-ţi pară rău că n-ai făcut-o
mai repede. E o zonă deluroasă, casa nu-i departe de pădure. Să-ţi arăt
unde am copilărit, am făcut şcoala primară. Erau mulţi ţigani, dar curaţi şi
civilizaţi, cinstiţi. Şi foarte, foarte multe tarafuri, recunoscute, erau cu adevărat
nişte virtuozi. tatăl meu, vasile, care avea în administraţie vărăriile
din zonă, mai făcea câte o petrecere la care venea tot satul. Cu lăutari,
desigur. Ei, probabil că de la el am moştenit eu bucuria vieţii”.
Aşa ne-a fost dat, să nu ajung eu la Cârjelari, să schimbăm malul mării
ca spaţiu al plimbărilor peripatetice cu pădurea bătrână. nici să stăm în
jurul grătarului bând câte o cană de vin roze din producţia proprie în aş-
Ex Ponto nr. 2, 2012
131