Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

Bardu 1993 = Un grai aromânesc din Dobrogea în „Analele Ştiinţifice ale Universităţii
«ovidius»”, Seria Filologie, vol. Iv, Constanţa, ovidius University Press: 38-44, p.
Brâncuş 1992 = grigore Brâncuş, Observaţii asupra structurii vocabularului aromân
în dicţionarul lui Daniil Moscopoleanul, în SCL, xLIII, 1992, nr. 1: 39-43.
Capidan 1932 = th. Capidan, Aromânii. Dialectul aromân. Studiu lingvistic, Bucureşti,
Imprimeria naţională, 1932.
Capidan 1942 = th. Capidan, Macedoromânii. Etnografie, istorie, limbă, Bucureşti,
Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă.
Capidan 1939 = th. Capidan, Originea macedoromânilor. Răspuns d-lui Keramopoullos
de la Academia Greacă din Atena, referitor la originea greacă a macedoromânilor.
Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul Ix, p. 11-34.
Carageani 1999 = gheorghe Carageani, Studii aromâne, Bucureşti, Editura Fundaţiei
Culturale Române.
Caragiu Marioţeanu 1975: Matilda Caragiu Marioţeanu, Compendiu de dialectologie
română (nord- şi sud-dunăreană), Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Ivănescu 1980, gh. Ivănescu, Istoria limbii române, Iaşi, „Junimea”.
Ivănescu 1947: gh. Ivănescu, Problemele capitale ale vechii române literare, Iaşi.
Murnu 2003 = george Murnu, Istoria românilor din Pind. Vlahia mare (980-1259),
Studiu istoric după izvoare bizantine, Bucureşti, Editura Europa Unită.
Papahagi 1909 = Per. Papahagi, Scriitori aromâni din secolul al XVIII-lea (Cavalioti,
Ucuta, Daniil), Bucureşti, Institutul de Arte grafice „Carol göbl”.
Poghirc 1996 = Cicerone Poghirc, Romanizarea lingvistică şi culturală în Balcani.
Supravieţuire şi evoluţie, în Aromânii. Istorie, limbă, destin (coord. neagu Djuvara), Bucureşti,
Editura Fundaţiei Culturale Române: 13-49.
Saramandu 1984 = nicolae Saramandu, Aromâna, în Tratat de dialectologie (coord.
valeriu Rusu) Craiova, „Scrisul Românesc”.
Saramandu 2003 = nicolae Saramandu, Studii aromâne şi meglenoromâne, Constanţa,
Ex Ponto.
Saramandu 2004 = nicolae Saramandu, Romanitatea orientală, Bucureşti, Editura
Academiei Române.
tanaşoca 2004 = Anca tanaşoca, nicolae Şerban tanaşoca, Unitate romanică
şi diversitate balcanică. Contribuţii la istoria romanităţii balcanice, Bucureşti, Editura
Fundaţiei PRo.
1. Carageani îl citează în această privinţă pe Arvinte, 1983: 48, 54, care dă ca exemple
sintagmele rîmî́nu miău, ̯ ̯ înregistrată în ALR I de S. Pop, şi rîmînu cu muierea ̯ ̯
lui de
E. Petrovici, în ALR II, vol I, în Muntenia, forma rîmî́ ́n, în Maramureş şi formele rîmî́ ́n,
rîmî́nésc, rîmî́nă, într-o localitate din Ungaria. vezi şi Ediţia a III-a, definitivă, a lucrării lui
Arvinte (2008: 46-47, 52).
2. Pentru discuţiile privind proteza lui a în aromână, cf. Bardu 2004: 77-78.
3. Studiind structura vocabularului aromân din Lexiconul tetraglosson al lui Daniil
Moscopoleanul, grigore Brâncuş ajunge la concluzia că „această ramură de români (din
Albania, n. n. n. B) a coborât din nord, din vecinătatea imediată a dacoromânilor, cu care
a format cândva un trunchi comun” (1992: 42-43).
4. Afirmaţia lui Kedrenos că acei vlahi călători l-au ucis la Stejarii-Frumoşi pe David,
fratele regelui bulgar Samuil este examinată critic de către Murnu (2003: 4 şi urm.).
Cercetări recente arată că acei vlahi călători erau de fapt soldaţi care, după tradiţia
romană, păzeau în locul menţionat o importantă poziţie strategică (Saramandu 2004:
19, nota 33).
5. Scrisoarea se află publicată în F. Dölger Korpus der griechischen Urkunden der
Mittelalters und der neueren Zeit. Regesten der Kaiserukunden des oströmischen Reiches
von 565-1453, München-Berlin, 5. vol, 1924/65, citat. de Poghirc 1996: 188.
6. „Moισιoδάκεςis the apellation given by the politer grecks to the vallachians, settled
in small colonies, in various parts of the country South of the Danube. those of greek
are called Κoυτóβλαχoι or Βλάχoι” (Researches in Greece: 89, citat de Per. Papahagi
1909: 113).
Ex Ponto nr. 2, 2012
195