Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr. 2, 2012
12
lucrări de referinţă. Mai târziu am aflat, chiar de la Domnia sa, că acceptă
această funcţie, deoarece a înţeles că noi, cei de la Macmillan, eram decişi
să finalizăm proiectul şi a vrut să fie sigur că o vom face corect, astfel că noua
enciclopedie a devenit proiectul meu principal.
– Când şi unde se afla Mircea Eliade la momentul propunerii acestui proiect?
Cum a fost alcătuit colectivul redacţional pentru o completă acoperire a
multitudinii orientărilor în spaţiul religios?
– Împreună cu şeful meu, Charlie Smith, preşedintele diviziei, am mers la
Chicago, cred că în aprilie 1979; l-am întâlnit, pe Domnul Eliade, în biroul său
de la Meadville Lombard theological Seminary, care era doar la câteva străzi
distanţă de casa lui şi de campusul Universităţii Chicago. Îmi aduc aminte, că
discuţia noastră iniţială s-a centrat pe formarea unui colectiv de editori seniori.
Domnul Eliade i-a propus pe colegii şi prietenii dânsului din Chicago – Joseph
Kitagawa – pentru Buddhism şi religii din Asia de Est, Martin Marty, pentru
istoria bisericii şi Creştinătatea Protestantă. Celelalte alegeri, ale dânsului,
i-au inclus pe: victor turner, faimos africanist şi antropolog, Părintele Richard
McBrien de la Universitatea notre Dame pentru Romano-Catolicism, Charles
Adams, de la Universitatea Mcgill, pentru Islam, şi Jacob neusner, un binecunoscut
şi controversat specialist în Judaism. Profesorul neusner nu s-a
putut alătura colectivului, dar toţi ceilalţi, până la urmă, au fost de acord, la
fel ca şi Jacob needleman pentru „noi religii” şi teme filozofice, iar Annemarie
Schimmel pentru religie comparată şi culturi indo-musulmane.
– Cum se desfăşura colaborarea în cadrul acestui colectiv editorial? Spuneţi-ne
ceva despre comportamentul profesorului Mircea Eliade în relaţiile cu
ceilalţi colegi?
– Am avut relaţii deosebite, de colaborare, cu toţi aceşti intelectuali, mai
ales că au fost ocazii frecvente să ne întâlnim, cel mai adesea în biblioteca
Divinity School a Universităţii din Chicago. Am prezidat toate aceste întâlniri,
cu Eliade în dreapta mea şi tot timpul spunându-mi ce să fac. Charles Adams,
mai târziu, a remarcat că aceste întâlniri, ale comitetului editorial, au fost cele
mai stimulante şi originale prezentări, despre religie, care s-au ţinut vreodată