Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

convorbiri pontice
Despre haiku,
în dialog cu traducătorul şi poetul
Marius Chelaru
A face o prezentare pe scurt a ceea ce reprezintă în domeniul
cultural Marius Chelaru este extrem de dificil ţinând cont
de bogata şi variata sa activitate: eseist, poet, prozator, traducător,
promotor cultural, critic literar şi editor. Membru al Uniunii Scriitorilor
din România, al Clubului Junimea, Iaşi, membru onorific al Fundaţiei
Maison Naaman pour la Culture, Beirut, Liban, membru al Societăţii
Române de Haiku şi al World Haiku Association, Japonia. Peste 30
de cărţi publicate şi antologii îngrijite sau prefaţate mult mai multe…
Te-ai întreba, firesc, cât timp fizic poate avea cineva pentru a putea
realiza atâtea lucruri? În cazul lui Marius Chelaru, putem afirma că
se dăruieşte trup şi suflet, constant şi asiduu pasiunii sale – creaţia,
dar şi promovării literaturii. Este greu să îl găseşti într-un singur loc.
Călătoreşte enorm atât în ţară, cât şi în străinătate. Se documentează.
Discută cu oamenii cărţii, dar şi cu publicul larg. Consiliază atunci
când i se cere sprijinul. Marius Chelaru este cel mai frumos exemplu
al omului care iubeşte cartea.
– Dragă Marius Chelaru, încep poate prea brusc, cu o întrebare delicată:
crezi că se poate scrie haiku în România? Şi dacă se scrie, cât e el de valoros?
Poate atinge nuanţele proprii pe care acest tip de scriere (de manifestare
artistică şi nu numai) îl are în patria sa mamă, Japonia?
– Sunt diverse opinii pe această temă, cum ştii. În mare, le putem împărţi
în două: 1. haiku este caracteristic Japoniei şi atât, 2. mai permisivă, la care
se raliază, cu varii nuanţe, probabil cei mai mulţi dintre autorii care au ajuns
cunoscuţi în occident şi/ sau occidentali, unii semnatari ai unor „declaraţii”
(de la Matsuyama, de la tokyo ş.a.). (Sunt şi destule „clişee”, atitudini… să
le spunem uneori puţin „dogmatice”, şi de o „parte” şi de alta.) Primii au în
vedere diferenţele care ţin de spaţiul cultural/ de limbă/ mentalitate, de ceea
ce s-a numit odinioară „gramatica unei civilizaţii” construită/ evoluată după
norme diferite faţă de cele occidentale şi, dacă avem în vedere haiku-produs
al acesteia, atunci, spun ei, „transplantul” este imposibil fără alterarea
ireversibilă a ceea ce înseamnă acest poem. Ceilalţi consideră că se poate
Ex Ponto nr. 2, 2012
157