Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr. 2, 2012
28
e blazonul numit Flutur spasmodic
de plumb pe floare înaripată, în faldul
său zdrenţos se scaldă-un porumbel.
Câte-un boem al urbei îşi aminteşte
că bunii şi părinţii-i dansau
sub culorile lui, dar numai cel nemişcat
şi rapid ca fulgerul
inima oraşului o a găsit.
Să dăruiască
Un refuz în negru, un halo de parfum.
Afară – vânătoarea. Între inimă şi fluidul Trésor,
doar tăpşanul de sânge, pe care inteligentul vânat
şi-a dat duhul, cu un horcăit nici măcar trist
(cunoştea legea năpustită asupră-i, deci s-a supus).
nu mai putea urma altă partidă de vânătoare,
toate au fost. Ciuta continuă să moară,
ca-n prima zi, nu prididesc să-şi desfoaie tangoul
săbiile-ndoite sub ţipătul păunului.
Linţoliu negru, văl de parfum, semn:
interdicţia-i pentru totdeauna.
nu sunt capre escaladând culmi,
doar stânca de granit, lent încălzită la soare.
Să nu credeţi că vi s-ar oferi altceva
decât moartea, copil preţios de apă,
în căuşul palmelor. vai de cei ce-ar forţa darul.
Mulţumiţi-vă cu flame ieşite prin efracţie,
din piatră, cu fluxul mângâierii fără trup,
fără cuvânt, depus în tăcere pe statuia cu pleoape lăsate.
Musculiţe de iarnă cutreieră pielea vitroasă.
Mintea spintecă aerul, de foarte departe cineva-ncepe,
fără sens, să dăruiască. Doar el va fi îngăduit
aici şi liber să calce pe crevase.
La capătul privirii
În trecere pe cer,
înhaţă din mers glazura şi căile,
iar după ce roade totul,
îţi aruncă-ntr-o doară
căutătura sa de maimuţă sadică.
nu ne mai temem de tine, îi spunem,
putem să ne uităm în ochii tăi:
la sfârşitul privirii te vei face apă
şi vei curge, strălucirea-ţi va fi
o zloată de cenuşă.